miercuri, 27 aprilie 2016

*******VIS DE BUN RAMAS*******

VIS DE BUN RAMAS


In care un mecanic de locomotiva patrunde in dormitorul meu prin metode numai de el stiute, se aseaza sub plapuma langa mine si imi sopteste la ureche:

Azi cucul din Bucovina iti va canta la cap!
Dirijabilul nostru ne asteapta la scara, cu motoarele gata de plecare si camerele incalzite.
Pe fiecare dintre hublouri, intredeschise, vom intinde afara, in spatiu, cate o manuta si vom atinge farfuriile zburatoare, praful stelar, luna.
As fi vrut sa-ti las o scrisoare de adio dar mi-am zis unde Doamne iarta-ma sa o las ca sa o vezi, sa o gasesti?
Toata ziua m-am gandit la asta!!!!
Stiu ca si voi va veti gandi la mine. Dar gandul asta va fi ca un titirez care nu se mai opreste un fel de titirez insurubat in constiinta voastra de o sa va treaca toate sudorile.
Ptiu!!! Cate batiste ude!!
Va rog agatati-le de sarma in curti, balcoane, sa le pot vedea si eu de acolo de sus.

miercuri, 13 aprilie 2016

deep purple


Purpuria copertă a acestei cărți m'a îndemnat să vă mărturisesc un gând tăinuit de multă vreme în cămăruțele bostanului personal. Dacă m'ar fi cunoscut, Jared Diamond ar fi scris cu siguranță Al patrulea cimpanzeu!!!! Cine mă cunoaște poate confirma!!!!


luni, 14 martie 2016

((((Poesie)))))



Se dedica Ghemului suprem (RC)


Printre oameni sunt perfect din fire si tes firul
De la naștere părinții mi'au scris un testament
Un ghem de neuroni învârt si primesc mirul
Piticului de ipsos rotit pe-un postament


sâmbătă, 5 iulie 2014

@@@ In nori @@@

Examinandu-si ciocul intr-un nor-oglinda,
Eretelui i se paru ca ciocul seamana cu o ghinda
"E ciocul meu sau ciocul celui din oglinda?
Un lucru este clar nu pot avea un cioc in forma de o ghinda!!"

vineri, 27 iunie 2014

... Prajitura Puffy Africa ...

Prãjitura Puffy Africa

Am cumpãrat o prãjiturã Puffy Africa.
("Te umflã ca un balon si dai vânturi ca un muson" mi-a recomandat-o  patiserul)
Imparte-o cu cine crezi de cuviintã.
Oricum, va înghiti în sec si iti va spune ca in aceastã lume nimic, dar absolut nimic nu conteazã.

miercuri, 4 iunie 2014

<<< ce caca mic am facut >>>


                                                   
                             
       Evei David

Am fost la targul de carte si am mancat 6 mici.
O cotofana ma striga pe nume dintr-o salcie singuratica.
Mi'am pregatit epitaful potrivit: Si maine e o zi!!!
Sunt un fumator inrait de trabucuri. Pe unul dintre ele l'am uitat in buzunarul paltonului si s'a rupt. Seara, ajuns acasa, l'am aruncat scarbit in closet.
Dan-Paul, copilul vecinului aflat in vizita la noi, a intrat peste mine, a privit in closet si mi'a spus:
" nene Alistar, ce caca mic ai facut!!!!"

marți, 15 aprilie 2014

*** PIZZICATTO ***

De la inaltimea terasei restaurantului unde ma oprisem sa beau o bere contemplam orasul.
Strada, masinile in aglomeratie, trecatorii posomorati ca vietile multora dintre noi. Am ramas cu privirea pe un chiosc de ziare. Minuscul, pe langa cladirile din cartier, cu ditamai reclama pe fruntea paralelipipedului de table si termopan: PIZZICATTO.
Ce biscuit sau grisina o fi Pizzicatto nu stiu, dar multa vreme gandurile mi s-au incalcit in alcatuirea aproape simetrica a acestui  cuvant. Grupam mental literele in ideea, ati spune voi tampa si inutila, de a deduce armonia si ritmul interior numelui. Adica: IZZI.... ATTO, IZ...ZI, AT...TO, PIZZI, CATTO si tot asa. Nu e dupa cum ati putea crede o mica nebunie. E un exercitiu de concentrare pe care vi-l recomand si voua si care va scoate pe moment din plictiseala zilei si surmenajul cotidian.
Plictisit nu eram, savuram pe indelete berea din halba. Surmenat, oarecum.
Trecusem dimineata printr-un examen de anatomie comparata, partea de osteologie, cu Profesorul Stefan Vizloguzov, cunoscut printe studenti ca un om rau, cu hachite si extreme de sever. Examenul practic de osteologie comparata era de ani buni, de cand Prof. Vizloguzov devenise sef de catedra, extrem de dificil. In laboratorul de anatomie printe exemplarele impaiate, Vizloguzov aducea o sacosa din postav verde, de genul hainelor militare, plina cu oseminte de felurite vietati: rata, gasca, gaina, caine, sturioni si altele, pe care le insira pe catedra din fata tablelor de scris. Studentii erau chemati unul cate unul, iar Profesorul cu un aratator din lemn ros,  cred mai batran dacat dansul, indica cate un metatars, carpian sau fibula de oratanie pe care trebuia sa o recunosti deindata fara prea mult timp de gandire. Eram al treilea in grupa. Primii doi dinaintea mea picasera examenul. Am stiut primele doua oase. La al treilea, de dimensiunile unui mic ciot cam de 2 cm. m'am oprit si nu am mai putut raspunde. Vizloguzov ridicase tonul si rastit imi spuse sa ma grabesc.
"E dintele mamaiei de la dezgroparea de 7 ani" am raspuns in graba, luandu-ma gura pe dinainte. A ras, a aruncat aratatorul, m'a intrebat de unde sunt, dar m'a trecut. Am iesit lac de sudoare tremurand de frica si obosit ca un jucator de rugby.
IZZI.... ATTO, IZ...ZI, AT...TO, PIZZI, CATTO si tot asa, mi'am continuat exercitiul personal de concentrare interupt doar de gustul berii si de imaginea mamaiei care de mic imi canta : "la bunica, la bunica nu ti-e frica de nimica".