*******

...spune cuvintele ca si cum ar transmite cuiva vestea ca e HIV positif...  

***rusinea lui Diodone, amantul surdo-mut***

***rusinea lui Diodone, amantul surdo-mut***

Blestemat la nastere, Diodone s-a nascut cu un grav betesug. Era surdo-mut.

Insa Cel-de-sus nu putea fi atat de rau.

Nici cu Iov se pare ca nu a fost.

La varsta adolescentei era cel mai frumos barbat din targ. Nu exista femeie care sa nu si-l fi dorit. In lumea barbatilor, mereu clevetitori, ajunsese un subiect de barfa si invidie.

In permanenta purta asupra lui un creion si un carnetel pe care isi scria vorbele pentru cei care nu cunosteau limbajul de semne al surdo-mutilor.

Era satul de intrebarile prietenilor sau necunoscutilor care il opreau pe strada sau la carciuma sa-l intrebe cum  poate un surdo-mut avea asa succes la femei.

In consecinta, pe prima pagina a carnetelului scrisese deja cateva cuvinte cu care incepea asa-zisa discutie: “charisma si mai ales discretie”, discretie pe care ei ceilalti, prin natura fireasca a lucrurilor nu o puteau avea. Mai apoi raspundea la restul de  intrebari deocheate.

Totul pe lumea asta are din pacate un sfarsit (poate mai putin suferinta).

Intr-una din nopti destinul lui de amant perfect avea sa se schimbe brusc.

Calare pe o targoveata oferind placere cum numai el stia mai bine, privea distant chipul schimonsosit al femeii. A simtit doar un mic tremor al propriilor feselor. O parte a corpului il tradase. Un flatus zgomotos a oprit ceea ce parea o poveste. Femeia se opri din gafaielile orgasmice, se ridica brusc si incepu sa-l loveasca cu pumnii.

………………………………………………………………………………………….

Nu a durat mult ca in targ sa-i mearga vestea de nerusinat. Din barbatul dorit si visat ajunsese un proscris de care radea si se ferea intreaga lume.

Trist si in singuratate, a rupt prima pagina a carnetelului pe care a scris:

“Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa" (Iov 34:7).

 

***o nunta si un semn prevestitor***

***o nunta si un semn prevestitor***

Au iesit cu totii pe treptele Casei Casatoriilor pentru poze. Fotograful dirija cu fermitate felul in care trebuiau pozitionati  tinerii casatoriti, nasii, prietenii.  Bubu, sotul, admira rochia de mireasa a sotiei. Maria, sotia, isi admira buchetul si nu-si putea lua ochii de la bijuteriile imprumutate si bineinteles de la rochie.

Urma poza finala. Un efect estetic deosebit era dat de lansarea porumbeilor albi din colivia argintata si frumos ornata cu flori. In  toata saptamana dinaintea evenimentului fericit, Bubu i-a ingrijit cu cea mai mare atentie, le-a dat apa si le-a cumparat boabele cele mai bune.  

Au urmat trei flashuri. La al patrulea, fotograful face semn unuia dintre ajutoare sa deschida colivia. Porumbeii  planeaza prin fata insurateilor si dispar in vazduh,  in timp ce nuntasii  aplauda si striga cuvinte de sanatate si incurajare.

Toata lumea era fericita si nimeni nu banuia ce o sa se intample. Deodata, din inaltul cerului,  cade un gainat  semilichid, verzui-auriu, lipicios, urat mirositor, pe parul, sanii si pieptul Mariei.

Pana si acordeonistul a incetat sa mai cante si a inceput sa chicoteasca. Soacra a sarit cu o batista umezita in graba, sa stearga rochia miresei. Maria a izbucnit intr-un plans isteric si a aruncat buchetul.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Cel acuzat a fost Bubu. Aproape toti au banuit ca boabele cu care a ghiftuit porumbeii nu au fost de cea mai buna calitate. Mireasa a lipsit aproape o ora pana ce rochia a fost curatata pe cat a fost posibil. In dreptul petelor s-a cusut cate un trandafiras din matase bleu-marin, apoi a parfumat din abundenta rochia. (Cei care au avut curajul sa  danseze cu Maria au glumit pe seama ei. “Arata si miroase ca un Dalmatian” )

Doar  Bubu o consola recurent: “Iti dai seama ce noroc o sa avem in viata?”….     

***o problema de bucatarie interna***

***o problema de bucatarie interna***

dupa atatea ganduri care-mi vin in minte
imi vad cele doua emisfere ca pe doi bureti de bucatarie
murdari, slinosi si cu resturi de mancare
pe care i-ai tot indesa intre degete.
nu ar trebui ca nimeni sa afle lucrul acesta!
e totusi o problema de bucatarie interna...

***concert in Fa # minor pentru clarinet***

***concert in Fa # minor pentru clarinet***

Intr-un sat uitat de lume a existat una dintre cele mai mari fanfare de lautari condusa de renumitul clarinetist Pardaian Mirel Lacatusu.

Dupa moartea acestuia fanfara s-a destramat si fiecare lautar a plecat care incotro.

Virgil, groparul satului, era nelipsit de la cantarile fanfarei, fie nunti, cumetrii, fie inmormantari. 

A primit drept pomana, clarinetul lui Pardaian.

In doar cateva luni Virgil a invatat sa interpreteze melodii de tot felul.

Dupa ce sapa groapa vreunui mort, se linisteste cateva minute si apoi apuca clarinetul si incepe sa cante in groapa.

In alt colt al cimitirului, o baba aduna frunzele uscate de pe mormantul sotului si isi pregatea chibritul ca sa  aprinda candela de pe postamentul crucii. 
......................................................................................................................................................................

La auzul clarinetului isi facu un semn larg al crucii, scuipa de trei ori intre sani apoi speriata privi de jur-imprejur printre cruci si morminte.

"Canta la clarinet Pardaian moroiu...” isi spuse in gand baba.

*** 2 beri pentru Feodor Kaminenko ***

*** 2 beri pentru Feodor Kaminenko ***

Feodor Kaminenko la o bere, pe o terasa, admira lumea si isi atingea nasul turtit si sprancenele roase de atatea lupte.

Feodor Kaminenko este unul dintre cei mai mari campioni la arte martiale mixte, in care exista foarte putine reguli iar cel care pierde chiar vede moartea cu ochii sau isi oblojeste ranile multa vreme dupa aceea.

Este descendent al unei familii de cazaci ucraineni.

Tatal sau l-a invatat de mic sa se comporte ca un barbat.

“Universul cuvintelor ii este strain unui barbat. Vorbaria este treaba muiereasca. Un barbat adevarat nu are mila de nimeni. Ca strivesti o furnica, impusti o vulpe sau pui la pamant un mujic gandul e acelasi. Ce rost are sa spui in cuvinte povestile astea? ”

De masa lui se apropie un copilandru prost imbracat care ii cere 1 rubla.

Feodor soarbe o gura de bere apoi ii arde o palma cersetorului. Scafarlia amaratului incepe sa tremure ca un bostanel aruncat in gramada. Sangele incepe a-i curge pe ambele nari. Cu greutate se ridica de la pamant si o lua la fuga. O doamna la o masa vecina, cat pe ce sa o apuce lesinul, striga la chelner sa cheme politia.

Doar Feodor Kaminenko, linistit, mai comanda inca o bere.

***Valentin Licuriciul***

***Valentin Licuriciul***

            “ dis-moi ce que tu manges, je te dirai ce que tu es”

Anthelme Brillat-Savarin

Valentin iese din casa numai seara si umbla toata noaptea pana se crapa de ziua.

Valentin considera viata ca un covrig pe care-l rupi in mici bucati si firimituri si le molfai incet, incet ca o baba. A lui e un covrigel.

Uneori mai ia masa in oras. Azi-noapte, la un restaurant in gara, i s-a pus un nod in gat atunci cand a vazut in salata printre frunze, rosii si ceapa bucati de anafura.

In noptile cu luna plina Valentin are o dorinta nebuna de a manca luna. Ca un cantalup zemos, felioare, felioare sau ca o clatita infasurata pe stele, pe dulceata de stele.

S-ar bucura foarte mult pentru ca ar aparea luminos ca un neon, in timp ce lumea de la balcoane sau dormitoare l-ar saluta si ar spune:

Iar se plimba Valentin Licuriciul!!!