marți, 15 aprilie 2014

*** PIZZICATTO ***

De la inaltimea terasei restaurantului unde ma oprisem sa beau o bere contemplam orasul.
Strada, masinile in aglomeratie, trecatorii posomorati ca vietile multora dintre noi. Am ramas cu privirea pe un chiosc de ziare. Minuscul, pe langa cladirile din cartier, cu ditamai reclama pe fruntea paralelipipedului de table si termopan: PIZZICATTO.
Ce biscuit sau grisina o fi Pizzicatto nu stiu, dar multa vreme gandurile mi s-au incalcit in alcatuirea aproape simetrica a acestui  cuvant. Grupam mental literele in ideea, ati spune voi tampa si inutila, de a deduce armonia si ritmul interior numelui. Adica: IZZI.... ATTO, IZ...ZI, AT...TO, PIZZI, CATTO si tot asa. Nu e dupa cum ati putea crede o mica nebunie. E un exercitiu de concentrare pe care vi-l recomand si voua si care va scoate pe moment din plictiseala zilei si surmenajul cotidian.
Plictisit nu eram, savuram pe indelete berea din halba. Surmenat, oarecum.
Trecusem dimineata printr-un examen de anatomie comparata, partea de osteologie, cu Profesorul Stefan Vizloguzov, cunoscut printe studenti ca un om rau, cu hachite si extreme de sever. Examenul practic de osteologie comparata era de ani buni, de cand Prof. Vizloguzov devenise sef de catedra, extrem de dificil. In laboratorul de anatomie printe exemplarele impaiate, Vizloguzov aducea o sacosa din postav verde, de genul hainelor militare, plina cu oseminte de felurite vietati: rata, gasca, gaina, caine, sturioni si altele, pe care le insira pe catedra din fata tablelor de scris. Studentii erau chemati unul cate unul, iar Profesorul cu un aratator din lemn ros,  cred mai batran dacat dansul, indica cate un metatars, carpian sau fibula de oratanie pe care trebuia sa o recunosti deindata fara prea mult timp de gandire. Eram al treilea in grupa. Primii doi dinaintea mea picasera examenul. Am stiut primele doua oase. La al treilea, de dimensiunile unui mic ciot cam de 2 cm. m'am oprit si nu am mai putut raspunde. Vizloguzov ridicase tonul si rastit imi spuse sa ma grabesc.
"E dintele mamaiei de la dezgroparea de 7 ani" am raspuns in graba, luandu-ma gura pe dinainte. A ras, a aruncat aratatorul, m'a intrebat de unde sunt, dar m'a trecut. Am iesit lac de sudoare tremurand de frica si obosit ca un jucator de rugby.
IZZI.... ATTO, IZ...ZI, AT...TO, PIZZI, CATTO si tot asa, mi'am continuat exercitiul personal de concentrare interupt doar de gustul berii si de imaginea mamaiei care de mic imi canta : "la bunica, la bunica nu ti-e frica de nimica".       

marți, 7 ianuarie 2014

+++ De Boboteaza, suicid in grup? +++

Ceea ce s-a intamplat anul asta de Boboteaza in comuna Bumbu depaseste limitele oricarei imaginatii fie ea si bolnavicioasa.
Cunoasteti obiceiul acestei sarbatori in care un popa arunca un crucifix in apele unui rau sau lac, ca mai apoi barbatii curajosi ai locului se aventureaza in innot in recuperarea crucii.
Pe un frig napraznic si o ceata groasa popa Curelea a aruncat crucifixul in apele lacului Boscani.
Sandel, Cotora si Plantus, toti trei barbati tineri vigurosi, s-au aruncat in graba care sa recupereze primul obiectul sfant. Pe mal procesiunea astepta nerabdatoare. 
Dupa aproape jumatate de ora de asteptare,  dirigintele postei a hotarat sa cheme ambulanta si serviciul de pompieri.  Rudele celor trei au inceput sa vocifereze si sa-l inghionteasca pe Popa.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Nici azi nu s-au recuperat cadavrele celor trei. Si nici crucifixul.
Ca sa atenueze evenimentul, in mass-media ziarele au scris despre un posibil suicid in grup cenzurand orice interpretare misticoid-paranormala.
Popa Curelea in urma nefericitei intamplari, dupa ani in care a schimbat trei parohii, si-a pierdut mintile si este astazi sub stricta supraveghere a familiei.
Nimeni, chiar in plina vara, nu mai are curajul de a face baie in lac.

Pe mal cele trei cruci singuratice tin companie azi doar gastelor si ratelor care ciugulesc smocurile de iarba razlete.

duminică, 8 decembrie 2013

=== MUSTATA CHIVU, CHIVU MUSTATA ===

Cand s-a nascut Chivu Mustata, taica-su a desfacut un butoi de vin si a dat de baut la toata mahalaua.
Ta-su, un taranoi indolent dar viclean, s-a trezit din betie cand moasa l-a anuntat ca nou-nascutul avea par pe toata suprafata corporala semanand mai degraba cu un fat de cimpanzeu sau gorila.
In graba a mers cu cumnata-sa la baba Tinca, vrajitoarea strazii, prietena mai cu toata lumea, cerandu-i sfatul.
"Imbaiati pruncul paros in aceeasi covata cu un pui de caine. Daca moare cainele, baiatul o sa fie sanatos si scapa si de par", le spuse baba Tinca in schimbul a 20 de lei.
Cainele a murit fiind aproape sugrumat de mama copilului. Baiatul a scapat de par. A crescut mare. Mintea nu-l prea ajuta. S-a  angajat cu mari interventii la un turn de apa unde noaptea lucra ca paznic. S-a insurat cu Marioara, o mocanca din varful muntilor.
Cand lua chenzina Chivu Mustata ascundea banii de Marioara in burlanele si jgheaburile de ploaie ale acoperisului maghernitei unde traiau impreuna. Daca avea nenorocul sa ploua noaptea, dimineata curtea era plina de bancnote ude, imprastiate de la cuibar pana la poarta.
Marioara, fara sa stie adevarul, multumea cerului.
"De la nastere barbatul meu a fost insemnat si Dumnezeu ne binecuvanteaza" isi tot repeta in gand Marioara.
Din pat, Chivu Mustata isi blestema insa zilele si pe cainele afurisit care l-a aruncat in lumea asta nedreapta si nenorocita.

### matrioshka ###

"Am scris o nuvela
in care am introdus o poezie
ce in ultima strofa
contine un aforism
despre cat sunteti de tampiti"

duminică, 1 decembrie 2013

*** salve de tun pentru Conu' Enache ***

 *** salve de tun pentru Conu' Enache ***

Conu' Enache, vecinul nostru de la etajul 3 suferea de multa vreme de o boala necrutatoare. Conu' Enache fusese plutonier de pompieri si toata scara blocului il dispretuia pentru minciunile povestite de el, toate amintiri din activitatea lui de pompier. Daca il ascultai pe Conu' Enache vedeai viata desprinsa parca din  Infernul lui Dante. Numai foc, para si prapad.
Conu' Enache a murit de ziua nationala. Seara cand s-au tras salve de tun in cinstea zilei nationale toate gospodinele de pe scara blocului au crezut ca sunt si pentru Conu Enache. Insa niciuna nu a reusit sa numere cate salve s-au tras incurcand flashurile vazduhului cu sunetul armei de foc.
De fapt, o simpla problema de fizica ca si viata Conului Enache.

*** una dintre dilemele obisnuite ***


 *** una dintre dilemele obisnuite ***

Un sondaj efectuat de catre Institutul pentru Armonie Sociala (IAS) a aratat ca in 80 % dintre cazurile chestionate, persoane angajate in campul muncii (termen de sorginte marxista dar inca plin de semnificatii) si-ar fi dorit alta meserie decat pe cea care o practicau. Nu o sa intru in detalii statistice pe care nici nu le stapanesc si nici nu ar spune cred mare lucru. Dar ca orice teorie si teoria matematica a probabilitatior sau statistica iti ofera zilnic modele si tipare prin care poti priza mai facil, realitatea.
Prietenul meu a terminat de ceva vreme facultatea de medicina veterinara. Cu greutate si-a construit un cabinet propriu unde vindeca animalele suferinde. Avea si o clientela buna. De fapt toata afacerea asta reprezenta singurul lui venit si unul chiar al bunastarii. Nu-l mai intalnisem de o perioada indelungata de cand o matusa l-a solicitat in castrarea unui motan si m-a servit fara reprosuri. De la o cunostiinta comuna am aflat insa ca la 2-3 ani de la terminarea facultatii de medicina veterinara a inceput si o facultate de medicina umana, privata, acreditata de catre Minister, pe care a si reusit sa o ispraveasca. Mai mult, incepuse sa practice si medicina pe oameni. Am cautat pe la prieteni numarul lui de telefon si intr-o seara mai libera l-am apelat sa-l felicit si sa-l sprijin in demersul sau insolit de a salva oamenii, animalele, poate chiar regnul.
"-- Nu e chiar atat de simplu precum pare prietene, mi-a raspuns. De ai stii ce usor se confunda o radiografie osoasa a unui tren posterior la caine, adica picioarele din spate, sa zicem ciobanesc german, cu antebratul firav al unui copil de 7-10 ani. Daca ar fi trait in zilele astea batranul Darwin ce-ar mai fi chicotit! De-ai stii ce anatomie interna asemanatoare cu cea a omului are de exemplu porcul. De-ai stii ce suspine, sigur de regret, emit motanii dupa castrare."
"-- Iti repet, nu e usor deloc. Visez de multe ori ca incurc pacientii. Adica pe Doamna Mimi (care are un vechi chist de ovar) cu broasca testoasa Vivi sau cu iepuroaica Burry. Ma trezesc ca dintr-un cosmar, nu mai reusesc sa adorm si astept zorii zilei ca sa ma intreb unde ma voi duce prima data la Cabinetul veterinar sau la spital."
L-am lasat, prefacandu-ma ca am un alt apel, de urgenta.
Din dilema asta nu stiu cine il va scoate si ii va usura viata, poate doar un alt spital, cel psihiatric.