^^^ savonage ^^^

mi-am luat casca de duș
si am plecat in lume
calare pe un sapun.
cum poți să-ți ștergi urmele acum?!?!

*** La semafor ***

*** La semafor ***

Domnul Prepelita e cel mai bun frizer din cartier. Nu-i place denumirea relativ noua de hair-stilist. 

Are un talent innascut. Nu intamplator doamnele cochete l-au poreclit Karajan. "Isi plimba foarfecele si sculele sale prin parul clientilor ca un dirijor bagheta prin aer. Parca-i Karajan!" 

Pravalia Domnului Prepelita se numeste "La semafor". Mi-am luat inima in dinti si m-am dus si eu la frizeria "La semafor" sa beneficiez de serviciile Domnului Prepelita. M-a intampinat cu un zambet larg si prietenos in timp ce tundea o clienta.

- De ce "La semafor" Domnule Prepelita?

- Da, pentru ca la semafor, cat timp dureaza culoarea rosie vei observa cum fiecare doamna isi aseaza parul sau isi corecteaza  machiajul in oglinda retrovizoare, isi mai observa cate un punct negru pe pielea fina a obrazului , isi curata aripile nazale pe interior, lustruindu-le cu degetele ca pe  palniile unor instrumente muzicale, deci  la semafor avem ragazul sa ne privim si sa vedem cum suntem.

................................................................................................................................................................

Am luat loc pe scaun asteptandu-mi randul cu o usoara temere, intrebandu-ma daca am ajuns unde trebuie.

*** Eroul national al tarii mele ***

 *** Eroul national al tarii mele ***
 lui Leonard David

Barkaj este eroul national al tarii mele. In fiecare oras in piata centrala exista cate un monument inchinat lui Barkaj, Barkaj calare, Barkaj bust sau Barkaj infasurat in steagul tarii noastre.
Acum aproape 100 de ani, in plina dictatura, Barkaj infasurat in drapelul nostru s-a urcat pe cladirea parlamentului si s-a aruncat in vazul a sute de mii de demonstranti urland pentru libertate si independenta.
De atunci, Barkaj apare in toate cartile de istorie si tot de atunci s-a hotarat ca in fiecare piata centrala sa fie amplasat un monument in memoria sa.
De ziua sa lumea aduce flori si le lasa pe postament. Tinerii casatoriti fac poze dupa oficializarea casatoriei. Veteranii de razboi sunt decorati de presedintele tarii la statuia lui Barkaj. Altii isi dau intalnire aici.
Atata lume se perinda la statuia lui Barkaj!!!!
In fiecare seara ma culc cu gandul la Barkaj si cata lume il venereaza.
De mine oare cine o sa-si aduca aminte???
Am cumparat un pitic de gradina din ghips strident colorat. Cu o surubelnita mi-am inscriptionat numele pe postamentul din ghips. Intr-o zi o sa duc piticul langa statuia lui Barkaj.
Lumea o sa  zica:  strasnic erou, strasnic pitic.

+++ o chestiune testamentara insolubila +++

Poti face avere din orice. Iti trebuie doar un dram de noroc si o minte clara.

Anatol Tatar a fost un mester tamplar,  iscusit sa-i spunem. Dupa terminarea scolii de meserii, specialitatea tamplarie si-a luat viata in propriile maini si a deschis propria afacere. Bizoni si bivoli de lemn in miniatura, bomboniere, scrumiere in forma de frunza de stejar, dulapioare de bucatarie, cornize inzorzonate au fost la inceput primele obiecte create de mana mesterului Tatar. Mai apoi a patruns si pe piata serviciilor funebre cu oferta sa unica spuneau unii in cruci si sicrie personalizate.

Priceperea sa era dublata si de sonoritatea particulara a numelui sau. Doar cativa prieteni intimi stiau insa ca mesterul nu se impaca deloc cu acest lucru. Un sentiment de rusine amestecata de vina il cuprindea cand isi auzea prenumele cu sonoritati slave. “Niste parinti tampiti” isi repeta intr-una. Hotarase de aceea ca in eventualitatea unui mostenitor sau mostenitoare sa nu mai faca aceeasi greseala.

La o varsta la care altii considera viata sentimentala incheiata a cunoscut o tanara si frumoasa femeie din orasul vecin cu care s-a si casatorit. Nu mult dupa aceea i s-a nascut un fiu pe care Anatol i-a dat numele de Ernesto, in memoria marelui comandant spunea el. L-a declarat oficial la primarie ca Ernesto A. Tatar.

Nici nu trecuse un an si tanara sotie neglijata de sot care mai toata ziua muncea fara pauza in atelier si-a luat copilul si a fugit in lume. Anatol Tatar nu a mai primit nici un semn de viata si la cativa ani s-a recasatorit.

Cea de a doua consoarta i-a daruit un alt baietel pe care parintii, dar mai ales Anatol, au hotarat sa-l numeasca la fel ca pe primul, Ernesto A. Tatar. Nici cea de a doua femeie nu a avut parte de un trai diferit fata de prima sotie. Anatol muncea zi si noapte la bibelourile din lemn lacuit. Munca istovitoare, umezeala atelierului si o alimentatie nechibzuita l-au imbolnavit in cele din urma pe Anatol care a cazut la pat si a murit. Inainte de a-si da obstescul sfarsit a intocmit cu  un prieten notar testamentul lasandu-si toata agoniseala lui Ernesto A. Tatar.

Si astazi la mult timp dupa moartea mesterului Anatol Tatar cei doi fii isi disputa prin tribunale averea tatalui in timp ce atelierul sau zace in paragina, bibelourile sunt mancate de carii iar pe mormantul sau cresc buruienile ca pe o vale neumblata.