sâmbătă, 5 iulie 2014

@@@ In nori @@@

Examinandu-si ciocul intr-un nor-oglinda,
Eretelui i se paru ca ciocul seamana cu o ghinda
"E ciocul meu sau ciocul celui din oglinda?
Un lucru este clar nu pot avea un cioc in forma de o ghinda!!"

vineri, 27 iunie 2014

... Prajitura Puffy Africa ...

Prãjitura Puffy Africa

Am cumpãrat o prãjiturã Puffy Africa.
("Te umflã ca un balon si dai vânturi ca un muson" mi-a recomandat-o  patiserul)
Imparte-o cu cine crezi de cuviintã.
Oricum, va înghiti în sec si iti va spune ca in aceastã lume nimic, dar absolut nimic nu conteazã.

miercuri, 4 iunie 2014

<<< ce caca mic am facut >>>


                                                   
                             
       Evei David

Am fost la targul de carte si am mancat 6 mici.
O cotofana ma striga pe nume dintr-o salcie singuratica.
Mi'am pregatit epitaful potrivit: Si maine e o zi!!!
Sunt un fumator inrait de trabucuri. Pe unul dintre ele l'am uitat in buzunarul paltonului si s'a rupt. Seara, ajuns acasa, l'am aruncat scarbit in closet.
Dan-Paul, copilul vecinului aflat in vizita la noi, a intrat peste mine, a privit in closet si mi'a spus:
" nene Alistar, ce caca mic ai facut!!!!"

marți, 15 aprilie 2014

*** PIZZICATTO ***

De la inaltimea terasei restaurantului unde ma oprisem sa beau o bere contemplam orasul.
Strada, masinile in aglomeratie, trecatorii posomorati ca vietile multora dintre noi. Am ramas cu privirea pe un chiosc de ziare. Minuscul, pe langa cladirile din cartier, cu ditamai reclama pe fruntea paralelipipedului de table si termopan: PIZZICATTO.
Ce biscuit sau grisina o fi Pizzicatto nu stiu, dar multa vreme gandurile mi s-au incalcit in alcatuirea aproape simetrica a acestui  cuvant. Grupam mental literele in ideea, ati spune voi tampa si inutila, de a deduce armonia si ritmul interior numelui. Adica: IZZI.... ATTO, IZ...ZI, AT...TO, PIZZI, CATTO si tot asa. Nu e dupa cum ati putea crede o mica nebunie. E un exercitiu de concentrare pe care vi-l recomand si voua si care va scoate pe moment din plictiseala zilei si surmenajul cotidian.
Plictisit nu eram, savuram pe indelete berea din halba. Surmenat, oarecum.
Trecusem dimineata printr-un examen de anatomie comparata, partea de osteologie, cu Profesorul Stefan Vizloguzov, cunoscut printe studenti ca un om rau, cu hachite si extreme de sever. Examenul practic de osteologie comparata era de ani buni, de cand Prof. Vizloguzov devenise sef de catedra, extrem de dificil. In laboratorul de anatomie printe exemplarele impaiate, Vizloguzov aducea o sacosa din postav verde, de genul hainelor militare, plina cu oseminte de felurite vietati: rata, gasca, gaina, caine, sturioni si altele, pe care le insira pe catedra din fata tablelor de scris. Studentii erau chemati unul cate unul, iar Profesorul cu un aratator din lemn ros,  cred mai batran dacat dansul, indica cate un metatars, carpian sau fibula de oratanie pe care trebuia sa o recunosti deindata fara prea mult timp de gandire. Eram al treilea in grupa. Primii doi dinaintea mea picasera examenul. Am stiut primele doua oase. La al treilea, de dimensiunile unui mic ciot cam de 2 cm. m'am oprit si nu am mai putut raspunde. Vizloguzov ridicase tonul si rastit imi spuse sa ma grabesc.
"E dintele mamaiei de la dezgroparea de 7 ani" am raspuns in graba, luandu-ma gura pe dinainte. A ras, a aruncat aratatorul, m'a intrebat de unde sunt, dar m'a trecut. Am iesit lac de sudoare tremurand de frica si obosit ca un jucator de rugby.
IZZI.... ATTO, IZ...ZI, AT...TO, PIZZI, CATTO si tot asa, mi'am continuat exercitiul personal de concentrare interupt doar de gustul berii si de imaginea mamaiei care de mic imi canta : "la bunica, la bunica nu ti-e frica de nimica".       

marți, 7 ianuarie 2014

+++ De Boboteaza, suicid in grup? +++

Ceea ce s-a intamplat anul asta de Boboteaza in comuna Bumbu depaseste limitele oricarei imaginatii fie ea si bolnavicioasa.
Cunoasteti obiceiul acestei sarbatori in care un popa arunca un crucifix in apele unui rau sau lac, ca mai apoi barbatii curajosi ai locului se aventureaza in innot la recuperarea crucii.
Pe un frig napraznic si o ceata groasa popa Curelea a aruncat crucifixul in apele lacului Boscani.
Sandel, Cotora si Plantus, toti trei barbati tineri vigurosi, s-au aruncat in graba care sa recupereze primul obiectul sfant. Pe mal procesiunea astepta nerabdatoare. 
Dupa aproape jumatate de ora de asteptare,  dirigintele postei a hotarat sa cheme ambulanta si serviciul de pompieri.  Rudele celor trei au inceput sa vocifereze si sa-l inghionteasca pe Popa.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Nici azi nu s-au recuperat cadavrele celor trei. Si nici crucifixul.
Ca sa atenueze evenimentul, in mass-media ziarele au scris despre un posibil suicid in grup cenzurand orice interpretare misticoid-paranormala.
Popa Curelea in urma nefericitei intamplari, dupa ani in care a schimbat trei parohii, si-a pierdut mintile si este astazi sub stricta supraveghere a familiei.
Nimeni, chiar in plina vara, nu mai are curajul de a face baie in lac.

Pe mal cele trei cruci singuratice tin companie azi doar gastelor si ratelor care ciugulesc smocurile de iarba razlete.