🥨🥨🥨 Ce a mai făcut Milică 🥨🥨🥨

• Ce a mai făcut Milică?, am întrebat-o pe bătrână care își aranja baticul într-o oglindă.
• Cum ce a mai făcut? răspunse baba evident deranjată. L-am așteptat ca proștii acolo!!! Trebuia să vină la 9 și a ajuns de-abia la 11!! A venit matol, beat mangă, și a schimbat acatistele, morții la vii și viii la morți.

..........................................................

• Adevărul e că și în iad și în rai e bine, că dacă era undeva rău se întorcea cineva de acolo, spuse baba în final, cu un sul de hârtie igienica in mână, ieșind grabita pe ușă, spre WC-ul din fundul curții.

:..: fara trei dinti din fata :..:

<<bostanul, imprietenit din cale afara, luminat din fata in culorile curcubeeului, la indigo dodecosaedric, imi trece prin jurul capului si doar ochii holbati impainjeniti de firisoare de sange, ce permit conic si nu prea bine vederea celor doi, amândoi pierzându-și privirile in vitrina cu salamuri, mușchi, cârnați și câte și mai cate.
Ea, blonda, intre doua varste, ii susoteste la urechea lui, un munte de om, solid spre gras, tuciuriu cu zeci de tatuaje care nu foarte tarziu, după eveniment, se  vor deplasa cu viteze diferite: ce să luăm totuși?
Trec pe lângă ei și înainte de a ma opri in fata lui ii intrerup: doar mușchi țigănesc după cum arată domnul!!!
<<bostanul, imprietenit din cale afara, luminat din fata in culorile curcubeeului, la indigo dodecosaedric, imi trece prin jurul capului si doar ochii holbati impainjeniti de firisoare de sange, ce permit conic si nu prea bine vederea celor doi.
Seara, târziu la spital, un asistent m-a anunțat după ce-mi revenisem ca nu mai am trei Dinți din față.....

...dermatologică...

Unora le apar coșuri, altora riduri.
Mie, și de unele și de altele....

:;: Visul :;:

Ieri noapte-n vis, mi-ai spus!!!!

Că ai visat un paraclis.

....................................................

De dimineața nu mai respirai pe gură nici pe nas,

M-așteaptă in curând un parastas...

//// qotsa sa trăiască \\\\

Ce credeți că mi-a spus Uruboros??!??

If I had a tail.....

=== omagiu rezidentului necunoscut ===

Recent mi-am cumpărat cartea Doamnei Sartori despre experiențele la limita dintre viata si moarte. 
Doamna Sartori a lucrat ca asistenta medicala timp de 21de ani  intr-un serviciu de anestezie si terapie intensiva (A.T.I. ) si are una dintre cele mai bogate experiente in ceea ce priveste  experientele la limita dintre viata si moarte care, și asta accentueaza mai peste tot atunci cand vine vorba in carte, trebuie clar diferentiate de experientele de extracorporalizare.
Nu ascund faptul ca medic fiind am avut de multe ori de a face din pacate cu situatiile limita in cazul unor pacienti dar nu am fost interesat de tabloul subiectiv (intrapsihic) al celor in cauza ci doar de manifestarile externe si modificarile unor constante biologice ale organismului uman al celui aflat in suferinta sau muribund.
Un interviu al parintelui anesteziei nationale, acum un venerabil si simpatic mosneag la peste de 90 de ani, dar cu mintea inca treaza, nezdruncinata de valurile dementei senile, m-a determinat la urmatoarele constatari pe care vi le marturisesc si voua in cele ce urmeaza. 

Dar, un preambul este mai mult decat necesar.

Acum 10 ani patriarhul anesteziei noastre nationale a fost operat in clinica unde si eu vremelnic imi petreceam rezidentiatul, perioada de formare in viata oricarui medic de specialitate. Mai mult, in aceeasi zi, eram si de garda. Alarma fiind una de gradul zero (venerabilul inca manifesta influenta, discipolul sau drag acum sef peste serviciul de ATI, un zbir care scotea venin si limbi de foc) am fost atentionat special despre evenimentul petrecut (operatia batranului) si de modul atent si particular cu care ar fi trebuit sa urmaresc evolutia postoperatorie. Toate lucrurile au mers lin pana la ora 12-1 noaptea cand pacientul nostru extrem de important a inceput sa sangereze. Toti s-au alertat, telefoane peste telefoane la sefi si la cel care operase, dar in orice hemoragie nu prea ai timp de teorii si ganduri dubitative. Asa ca, pana sa vina cei implicati in mod direct in interventia Profesorului, am dus pacientul in sala de operatie si l-am redeschis, oprind sursa hemoragiei relativ usor, fara dificultate. In momentul in care totul era stabilizat au aparut si sefii nostri care au fost multumiti de situatie.

Iata ce a declarat patriarhul anesteziei la 10 ani de la operatie:   

" La doua saptamani dupa operatia de acum 10 ani, am facut o hemoragie secundara cu trei litri de sange pierdut, si in sala de operatie ma vedeam pe mine si intreaga interventie din tavan. Le-am descris apoi exact ce faceau fiecare. Carcasa mea era pe masa. Si cand traiesti extracorporalizarea, nu te mai poti indoi ca esti carcasa care tine de materialitate si esti om prin starea de constienta umana care nu poate fi definita in termenii actuali ai stiintei. Adica sufletul si memoria din el. Creierul e doar in interfata."

Niciodata Parintele ansteziei noastre nu a aflat ca eu, pe atunci rezident, reusisem sa stapanesc hemoragia dansului. 

Dar din tavan, nu a avut cum sa ma vada????????

  

999 intrebare 999

De ce de gura omului sa-i placa?

Se intreba un mar pe nalta craca.

Mai bine viermele pe dinauntru!!!

Cu omu-ajungi tot una cu pamantu’

... futurologie ...

Cea mai importantă cucerire a viitorului și in particular  a științei, îmi spuse maestrul meu, va fi in domeniul cronobiologiei futurologice prin cunoașterea cu exactitate la naștere a numărului de ani (sau in cazurile dramatice de luni, zile, ore chiar secunde), pe care îl va avea de trăit o ființă umană. 

Tușind ușor, nerefăcut in totalitate după viroză din ajun, maestrul continuă:

Prin urmare la naștere in fiecare carte de identitate va sta pe lângă nume și prenume și numărul de ani pe care îi va trai respectivul.

De exemplu, Miklos Arpad, născut la 4 Aprilie, cu 86 ani, necheltuiti încă.

Doar atunci și numai atunci vom fi pregătiți pentru actul final iar toată filosofia o vorbărie goală și desuetă.

  

++ recensământ ++

De la un moment, viața se desfășoară între renunțări și deziluzii.
Și știți de ce??
Din cauza:
- depresiei cu elemente atipice,
- pneumoniilor,
- hepatitei,
- herniei cervicale de disc,
- infarctului de miocard,
- ulcerului duodenal hemoragic,
- boreliozei,
- otitei virale
- rupturilor musculare spontane,
- gutei,
- trombofiliei,
- hipertensiunii arteriale
- diastazis de drepți abdominal
- ruptură de coafă rotatorie stângă
Și câte or mai veni!!!!

-:-:-: Șaradă inconturnabilă :-:-:-

Nurii purii ai surorii

Mai mari.

Mai rari,

Mai tari,

Precum i-au fost sânii.

/// Camilafca pierdută\\\

Încă nu se înserase cu totul. Cu sfială am intrat în arhondaric unde nu era țipenie de om, doar câteva mese și băncile așezate în ordine. Pe o masă, am găsit o camilafcă, stingheră în tot tabloul de dinaintea ochilor. Am scos metrul rulat melc din buzunarul surtucului și am măsurat circumferința potcapului. 72 cm bătuți muchie. Oare ce cap cât un burdihan putea duce o asemenea închipuită arătare bisericească?? Am strâns metrul cu repezeală și am fugit cât colo trântind ușa după mine.

/// Dicționar \\\

Stress = apare atunci când tihna nu mai are noimă

🦊🐻🐼MIX(er)🙉🐦🐧

MIX(er) - o epigramă

Dacă se împreunează un crocodil cu- n elefant / Ale junglei specii, două/ Nu te aștepta la un mutant!! / un nou atribut ni-i dat nouă:/ Acela de CROCANT!!!

🕷🕷🕷 despre ideologie, altfel 🕷🕷🕷

•  Ce te holbezi așa la mine? îmi spuse cu o voce bine timbrată paianjenul din colțul tavanului camerei.
• Te urmăresc de câteva zile bune. În loc să trândavesti si sa te tângui, mai bine ai ieși în lume. 

Și-a dres un pic vocea și a continuat:

• Păianjenul își țese plasa și astfel lumea lui e una concretă. Copiii-păianjeni cresc la rândul lor pe șiragurile plaselor genitorilor. Unii dintre ei, mai curajoși, vor schimba configurațiile pânzelor părintești, în mai bune sau mai rele. Cele mai bune vor rămâne.

• Cam asta e ideologia. 
• O muscă, trezită de razele soarelui își luă zborul dintre geamuri și amețită căzu în plasa păianjenului, în lumea lui concretă.

©️©️©️ragù©️©️©️

Orice gumă de mestecat lipită sub scaun sau masă, găsită din întâmpare la restaurant, cantină sau ospătărie, e ca o hârtie scrisă-mesaj într-o sticlă, descoperită de un naufragiat disperat, ce imbratiseaza de zile bune un trunchi de copac, pe o întindere de apa. Poate fi mare, poate fi ocean, fără niciun petec de țărm in cele patru puncte cardinale. 

“ Gândind la mesaj ca la o ultimă soluție, cu ultimele puteri, sparge sticla de bârna salvatoare și descoperă uimit proiectul umbrelei concave cu robinet mic de evacuare. “

SFÂRȘIT

.........................................................

Să nu aveți scârbă sau teamă de asemenea semne.

Probabil că cineva are nevoie de ajutorul vostru.

🐷🐷🐷 o gheară nicu, în piept 🐷🐷🐷

Și acum, uneori, când te văd, simt o gheară în piept, îmi spune isteric.

O gheară nicu ai, i-am răspuns, petrecând gunoierii care tocmai plecau, uitându-se cu mirare la noi și la tomberoanele goale din fața casei.

<{< iarnă, la oliță >}>

Atâția căcați de câine pe stradă!!!

Fulgii de zăpadă nu mai au unde sa cadă....