Ideea principală a Domnului Lavrentie era legată de teatru în general. Domnul Lavrentie consideră dramaturgia ca fiind un roman mai slab cu alte cuvinte dramaturgii sunt niște romancieri ratați. "Puterea estetică a unei piese de teatru adică tăria emoțiilor declanșate în spectator sau cititor depinde de dibăcia cu care dramaturgul scrie și inseră indicațiile de scenă." îmi spunea deunăzi Domnul Lavrentie. Scheletul artistic (esența unei piese de teatru) este reprezentat de indicațiile de scenă, mereu și nemeritat între paranteze.
(Iese în stânga în direcția cabinei de baie) este una dintre indicațiile de scena din Pescărușul de Cehov ce apare în actul al Doilea dupa o replica a Irinei Nikolaevna Arkadina și precede o alta replică a lui Soris. Evident indicația e mai lungă dar fără ea textul ar fi fost mai searbăd, mai static. "Fara indicatiile de scena ce frumusete sa descoperi intr-o piesa de teatru in care un biet si nevinovat de pescarus este omorat si apoi impaiat??" imi spune razand Domnul Lavrentie.
Domnul Lavrentie a scris până acum 2 piese de teatru alcătuite numai din indicații de scenă.
Teribil acest domn Lavrentie!!!!!
(Cortina)
(Iese în stânga în direcția cabinei de baie) este una dintre indicațiile de scena din Pescărușul de Cehov ce apare în actul al Doilea dupa o replica a Irinei Nikolaevna Arkadina și precede o alta replică a lui Soris. Evident indicația e mai lungă dar fără ea textul ar fi fost mai searbăd, mai static. "Fara indicatiile de scena ce frumusete sa descoperi intr-o piesa de teatru in care un biet si nevinovat de pescarus este omorat si apoi impaiat??" imi spune razand Domnul Lavrentie.
Domnul Lavrentie a scris până acum 2 piese de teatru alcătuite numai din indicații de scenă.
Teribil acest domn Lavrentie!!!!!
(Cortina)
