/// Chelnerul bolnav \\\

Calitatea de medic și meseria asta vocațională te obligă să fii mereu la datorie, să dai oricând un sfat și nu rareori consultații în afara spitalului.
Pe chelner îl știam de mai multă vreme. Îl urmăream îndelung cum prepara pe loc biftecul tartar. Pe o măsuță cu rotile aducea o tăviță cu carnea tocata, ouăle și toate mirodeniile necesare. Însă, pe cât era de agil pe atât era de bolnav. De la distanta puteam bănui doar o boala de ficat după burtica exemplara, vinișoarele pomeților și evident contextul profesional.
După ce tacticos ne a adus platourile cu felul principal ne-a întrebat nu cu oarecare timiditate despre ciuperca unghiilor de la mâini care nu trecea nici arsa, nici distrusă cu laserul și nici prin alte metode homeopate (urina de iapă gravidă).
Înaintea desertului ne-a întrebat cum s-ar rezolva monturile și nu cu oarecare vehementa ne-a arătat suflecandu-și un crac al pantalonului, o cicatrice urâtă, dupa o operație de varice.
La final, turnându-ne in pahare ultimul strop de vin ne-a întrebat prietenos de ce ies (prolabeaza) hemoroizii lui, numai seara.
Am plecat fără a mai zăbovi achitând nota de plata, cu un semnificativ ciubuc, in ideea ca ii va folosi pentru tratamentul sănătății șubrede.