Când mulți mă regretau de lângă cenotaf,
Eu traversam adâncurile într-un batiscaf.
Când alții aruncau cenușa-mi de la babord, de lângă velă,
Eu îi salutam din mers, de sus, dintr-o nacelă.
…………………………………………………..
E vorba doar de karma
Îmi spuse lunetistul.
Își încărcase arma,
Ochind gornistul.
Cursele de atletism încep cu un pistol și se termină cu sfâșierea unei bariere de hârtie.
Azi, duminică, e Marathon în București. Pe Kiseleff, printre competitori, destul de multe tipe care mai de care mai interesante, cu niște cururi de excepție, probabil și datorită costumației sportive.
Un boschetar, care își face veacul pe una dintre bănci, privind la alergătoare trage o dușcă dintr-un Neumarkt (o bere ieftină locală) și strigă: “mai bine vă duceați la pulă că erați mai câștigate!!”
“Am o poveste (și) cu boabele de strugure, spuse Dr. Kauffmann. Acum câțiva ani am consultat o pacientă, o doamnă foarte bine, care aproape întâmplător, în urmă cu 6 luni, făcuse o echografie abdominală ce a pus diagnosticul de chist hepatic. De atunci viața doamnei devenise un coșmar. A consultat zeci de medici, sute de saituri, mii de posibile tratamente. În fiecare lună repeta obsesiv echografia care mereu, cu variații centimetrice, îi spunea același lucru: formațiune chistică hepatică. Voia cu orice chip intervenția chirurgicală pentru a scăpa de blestematul chist. Am stabilit împreună un plan de investigații suplimentare, după care doamna a părăsit cabinetul cu parfumul și aparențele îmbietoare. Ce s-a întâmplat a doua zi, are legătură cu boabele de struguri. Dis de dimineața mă întâmpină, aceeași doamnă, cu același parfum și cu aceeași prezență agreabilă. Îmi spune cu un facies speriat, că în cursul nopții s-a întâmplat minunea, chistul s-a evacuat, pe calea simplei exonerări, a scaunului. Nedumerit, îi răspund că este o situație cvasiimposibilă, “legăturile anatomice ale ficatului cu tubul digestiv sunt în așa fel construite încât nu permit evenimente de acest tip.” Doamna, cu o figură mai stăpână pe sine, îmi spune că are și dovada, și își cere permisiunea să o prezinte. Îi răspund afirmativ. Își aseaza geanta LV pe masa biroului și scoate o cutie alb-perlată de cremă Helena Rubinstein. Înainte de a desface cutia îmi spune că e și o persoană ipohondră care dezinfectează repetat orice lucru pe care pune mâna. Așteptam cu oarecare curiozitate dovada. După ce a deșurubat capacul, scoate o mică scobitoare din buzunarul paltonului de blană cu vârful căreia îmi prezintă conținutul chistului evacuat, așa-zis vezicule fiice (din chistul hidatic hepatic, o boală parazitară). Îmi repetă că în ziua precedentă evenimentului a mâncat doar struguri, în contextul unei diete de întreținere. Evident că ceea ce îmi prezenta ca vezicule fiice erau doar membrane de boabe de struguri incomplet digerate de sucurile digestive. Bucuroasă că a scăpat de chist Închide cutia de cremă, își bagă scobitoarea în buzunar și pleacă urându-mi o zi bună. Am plecat contrariat, eufemistic spus, de întâmplare.”
