ABRACADABRA
Abreg ad habra strigă popa
Ploua mărunt, ploua și apa
Scurgându-se pe piatra de mormânt,
O ghindă, frunze scuturându-se în vânt.
Un epitaf, un nume ar fi scris
Precum maestrul și-a dorit, i-a zis
În noaptea dinaintea făcăturii.
Se înecă în boaba de fasole. Urii
Îi datorase toată viața..., Ața
Rupându-se atunci, s-a dus ca rața
Pe apa adunată pe mormânt.
Abreg ad habra-i se opri în gât...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu