*** la televizor ***

*** la televizor ***

..........................................................
la televizor,
voi afla ca am devenit
un fel de leziune incompatibila cu viata...

*** iarna cristalelor ***

In fiecare sambata, dimineata la ora 9.00 ies la plimbare cu Domnul Bâgiu. Domnul Bâgiu fost diplomat in regimul trecut nu are pe nimeni si sufera de singuratate si o grea batranete. Pentru acest serviciu primesc o suma modesta de bani. Asta nu ma intereseaza foarte mult pentru ca ceea ce fac eu, ajutorul pe care il ofer Domnului Bâgiu este venit din inima, este sincer si marturisesc acompaniat de compasiune. Domnul Bâgiu atunci cand nu este aproape obnubilat de perioadele de senilitate conform varstei imi povesteste din amintirile prafuite ale vietii sale. De multe ori ma intreb daca sunt adevarate. Pe langa povestile trecutului discutam si subiectele zilei, politica, despre vreme sau uneori cand vreo domnisoara apetisanta trece pe langa noi, Domnul Bâgiu rade in barba cu gura usor intredeschisa din care se preling firicele de saliva. Ii scot batista din buzunar si il sterg cu repeziciune la gura.
"Dragul meu, imi spune Domnul Bâgiu, nu pot crede cum s-a schimbat lumea. Azi dimineata priveam pe geam ce usor cad fulgii de zapada si un moment am avut impresia ca de la poarta pana la scara curtea imi e plina de pauni care ciuguleau fulgii. Oamenii nu mai sunt la fel. Cladirile vechi sunt intoxicate de reclame agresive si anunturi plictisitoare. De pilda, am trecut saptamana trecuta impreuna prin fata Muzeului National de Geologie. Nu stiu daca ai sesizat anuntul ce pregatea o expozitie cu titlul IARNA CRISTALELOR. Asta vara anuntul preciza o alta expozitie Vara cristalelor. Banuiesc ca in primavara vor repeta acelasi lucru cu Primavara (sau Martisorul) Cristalelor. De ce atunci bastonul meu nu ar fi bastonul cristalelor? Sau sapca de blana, sapca de blana a cristalelor? Manusile, de asemenea manusile cristalelor. Micul dejun de dimineata. micul dejun al cristalelor. Sania copilului din parc la care te uiti acum, sania cristalelor. Masina politiei, masina politiei a cristalelor........................................"
A mai durat aproape o ora pana cand am ajuns acasa. L-am  urcat in casa pe Domnul Bâgiu insotindu-l in lift (liftul cristalelor bineinteles).
Am plecat obosit, epuizat psihic, calcand nervos zapada in plina iarna a cristalelor.          

*** ALINA -2- ***

" Buna ziua
Ajutati-ma si pe mine va rog frumos. Nu am pe nimeni nu am la cine sa apelez. Sunt singura aici si n-am absolut nimic. Cu parintii mei nu ma inteleg. Mi-e frica sa mai stau cu ei in casa. Ajutati-ma va rog multe de tot. As pleca de aici dar nu am unde sa ma duc.Va rog mult de tot sa nu le spuneti ca vorbesc cu dvs ca ma omoara. N-am unde fugi. Nu mai pot sa stau in teroare. Mama il acopera. N-am absolut nimic. Sunt paralizata de frica. Mi-au distrus viata, dar nici macar sa mi-o refac nu ma lasa. Oricum nu recunosc nimic, nici batai, nici alcool nici nimic. De data asta am un martor pe bunicul meu. Ma injura si ma ameninta ca "ai cacat steagu" (scuzati-mi va rog expresia dar sunt exact cuvintele lui). Sinuciderea, asta scrie pe mine. Nu mai suport. Trecutu nu-mi da pace, m-a transformat intr-un om ratat si intr-o handicapata. Suferintele, problemele, trecutul m-au terminat. Nu mai stiu sa fac nimic. Sunt un om batut de soarta.
Daca nu credeti nimic, va rog sa veniti incoace sa vedeti si sa va convingeti cu ochii dvs la fata locului.
Unde sa plec? Stiti vreun loc pentru oameni fara adapost?
Nu vreau sa mai traiesc. "