Acum 20 de ani, Coca, profesoara de franceza, pe 16 iunie
implinea 43 de ani. Trecuta prin doua mariaje nefericite si multiple relatii
neimplinite a hotarat ca cel mai frumos cadou de ziua ei ar fi ca in anul
urmator sa devina mama. Si nu oricum, prin modul obisnuit in care incercase de atatea
si atatea ori fara rezultat, ci prin fertilizare in vitro. Cu ajutorul unor
rude a gasit o clinica specializata tocmai in indepartata America de
nord. Aproape toata agoniseala ei de bugetar amarat a cheltuit-o pe drum si pe
spitalizare. Dar a meritat. La un an, prin cezariana a nascut-o pe Mihaela. De
la varsta de 4-5 ani fetita frecventand tot felul de petreceri ale colegilor
(unde pe langa micuti apareau si cuplurile de parinti) a inceput sa se intrebe si
sa o intrebe insistent pe Coca cine este tatal ei. “Cineva din univers,
raspundea Coca cinică, si nu oricine, e probabil un american”. Raspunsul mamei a
marcat intreaga viata a Mihaelei, astfel ca dupa ce a terminat facultatea de
arhitectura printr-un program umanitar a reusit sa plece in America in
cautarea tatalui. Avea de gand sa se stabileasca in Cleveland (sau in apropiere) unde se afla
Clinica, unde ea fusese zamislita si unde banuia ca se invarte si propriul ei
tata. A gasit initial un loc de munca la un mic cabinet de arhitectura unde
indeplinea mai mult rolul de femeie de serviciu si era si prost platita. Apoi a
lucrat la o benzinarie pentru cateva luni. Mai apoi a urmat un sir lung de
meserii care mai de care si la fel de prost platite uitand cu totul de ce a
venit in America
si ce cauta de fapt. Nu a durat mult si greutatile vietii au determinat-o sa
ajunga femeie intr-un club pentru adulti. A cunoscut intr-o perioada relativ scurta
multi barbati, majoritatea intre doua varste. Daca vreunul dintre ei era tatal
ei? Auzea mereu raspunsul mamei: “Cineva din univers, si nu oricine, e probabil
un american”. In schimbul atingerilor fine clientii primeau nenumarate
intrebari despre viata personala, familie, trecut, si opiniile lor despre fertilizarea in vitro. Multi
dintre barbati reclamau asta patroanei. Lucra
zi si noapte cunoscand din ce in ce mai multi barbati. Nici macar gandul
incestului nu o speria. Sacrifica totul pentru a-si cunoaste tatal. A continuat
in acest infernal ritm pana intr-o zi cand a citit o scrisoare din partea mamei
in care aceasta o implora sa renunte la cautarea tatalui. Mai mult, tatal ei
putea fi un exemplar barbatesc sanatos aflat doar in trecere prin America dar cu alta origine, de aiurea: Europa, America
de sud, Mexic, Canada chiar si Noua Zeelanda.
A ajuns macinata de bolile meseriei si de ticuri nervoase
intr-un spital psihiatric, continuand sa caute doar cu mintea, acum bolnava, prin univers,
propriul tata.
