*** fertilizare in vitro ***

Acum 20 de ani, Coca, profesoara de franceza, pe 16 iunie implinea 43 de ani. Trecuta prin doua mariaje nefericite si multiple relatii neimplinite a hotarat ca cel mai frumos cadou de ziua ei ar fi ca in anul urmator sa devina mama. Si nu oricum, prin modul obisnuit in care incercase de atatea si atatea ori fara rezultat, ci prin fertilizare in vitro. Cu ajutorul unor rude a gasit o clinica specializata tocmai in indepartata America de nord. Aproape toata agoniseala ei de bugetar amarat a cheltuit-o pe drum si pe spitalizare. Dar a meritat. La un an, prin cezariana a nascut-o pe Mihaela. De la varsta de 4-5 ani fetita frecventand tot felul de petreceri ale colegilor (unde pe langa micuti apareau si cuplurile de parinti) a inceput sa se intrebe si sa o intrebe insistent pe Coca cine este tatal ei. “Cineva din univers, raspundea  Coca cinică, si nu oricine, e probabil un american”. Raspunsul mamei a marcat intreaga viata a Mihaelei, astfel ca dupa ce a terminat facultatea de arhitectura printr-un program umanitar a reusit sa plece in America in cautarea tatalui. Avea de gand sa se stabileasca in Cleveland (sau in apropiere) unde se afla Clinica, unde ea fusese zamislita si unde banuia ca se invarte si propriul ei tata. A gasit initial un loc de munca la un mic cabinet de arhitectura unde indeplinea mai mult rolul de femeie de serviciu si era si prost platita. Apoi a lucrat la o benzinarie pentru cateva luni. Mai apoi a urmat un sir lung de meserii care mai de care si la fel de prost platite uitand cu totul de ce a venit in America si ce cauta de fapt. Nu a durat mult si greutatile vietii au determinat-o sa ajunga femeie intr-un club pentru adulti. A cunoscut intr-o perioada relativ scurta multi barbati, majoritatea intre doua varste. Daca vreunul dintre ei era tatal ei? Auzea mereu raspunsul mamei: “Cineva din univers, si nu oricine, e probabil un american”. In schimbul atingerilor fine clientii primeau nenumarate intrebari despre viata personala, familie, trecut,  si opiniile lor despre fertilizarea in vitro. Multi dintre barbati reclamau  asta patroanei. Lucra zi si noapte cunoscand din ce in ce mai multi barbati. Nici macar gandul incestului nu o speria. Sacrifica totul pentru a-si cunoaste tatal. A continuat in acest infernal ritm pana intr-o zi cand a citit o scrisoare din partea mamei in care aceasta o implora sa renunte la cautarea tatalui. Mai mult, tatal ei putea fi un exemplar barbatesc sanatos aflat doar in trecere prin America dar cu alta origine, de aiurea: Europa, America de sud, Mexic, Canada chiar si Noua Zeelanda.

A ajuns macinata de bolile meseriei si de ticuri nervoase intr-un spital psihiatric, continuand sa caute doar cu mintea, acum bolnava, prin univers, propriul tata.