¥¥¥ o zi din viața lui Guenady V. ¥¥¥

" E dimineata iar. Tigara nu are un gust bun atunci cand ajungi la filtru, iar pachetul e pe terminate, vinul e spritz de la gheata care s-a topit demult...si astept rasaritul. Aud cum ajunge sub balconul meu junghiul brutarului si imi dau seama ca iara sunt beat, cand altii tocmai s-au sculat sa inceapa o noua zi de munca, iar asta imi aduce aminte de toti copii aceia ramasi repetenti la bac. In fine, lumea are nevoie si de gunoieri...sau brutari.
Imi sting chistocul observandu-mi degetele galbene, oare cum o sa arat la 60? Cu totul galben?
Se face din ce in ce mai multa lumina si imi revine sentimentul de repetent, oricum repetent dupa criteriile altora...ce fraier. Masuta mea e asa de mica, dar totusi incape pe ea tot de ce as avea nevoie, un pachet albastru, niste sticla si vita de vie. Imi beau vinutul si asa, cald cum este, doar sunt deja beat, ce mai conteaza cat de rece e? Dar nu inteleg, oare de ce sunt mai multe pahare pe masa? Uitandu-ma in camera din terasa constat o fiinta firava si creata cu picioruse lungi si finute zacand la mine in pat, precum o caprioara dupa masa de pranz, ghemuita sub plapuma groasa. Zambesc. Soarele a rasarit de aseara deja...la mine in camera. "

PS: acest text aparține lui Guenady Vatachki și este foarte bun. Părerea mea!!!