miercuri, 21 septembrie 2016

:::: 1+1, fără cârmaci ::::

Bunelul e trist. A fost ieri la doctor care i-a interzis cu orice chip să mai fumeze.
" Întotdeauna am plutit fără cârmaci. 1+1 fără cârmaci, râdeam cu prima nevastă!!", imi spune bunelul abătut la marginea patului.
În pat, bunica agonizează și își duce ultimele zile bâiguind tot felul de vorbe de nedeslușit.
" Marioară, mai vrei o cașeta?!? ", urlă bunelul la urechea ei.
De pe hol se aude ceasul cu cuc, clipele trec ca bătaia pleoscăită a unor vâsle imaginare, doar claxoanele de pe strada și uruitul tramvaielor învechite sunt pentru mine, pentru bunic si mai ales pentru Marioara vocea unui cârmaci ascuns, nevăzut, care ne mână spre niciunde....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu