!!!!! te sun !!!!!

 Te sun!!!!!
(pt. R. Brautigan)


Te sun!!!!
Cand ma intorc.
De unde-oi pleca!!!

--- de aproape, de departe ---

Un tată își duce în brațe copilul, care la rândul lui are în brațele-i gingașe o veveriță moartă, pe care o mângâie și o alintă în lumea lui.
De departe, pare o jucărie de pluș obosită sau o blană de pe paltonul ponosit al bunicii.
O mamă, într-o stație de autobuz, pe o vreme ploioasă, își îmbrățișează cei doi copii, fetița mai înaltă, băiatul mai scund,  care de abia a început grădinița.
De departe, părul alb-mătăsos al mamei acoperă profilul fetei și totul pare precum un bunic pitic cu părul sur își petrece nepotul la școală repetându-i la ureche sfaturile pe care i le-a spus acasă.
De aproape suntem una.
De departe suntem alta.

((((( dialog )))))

In continuare veți citi, dacă o să aveți răbdare, un dialog ca eșarfa fluturândă de la gâtul unui pilot de avion din primul război mondial, cu câteva momente înainte de a fi doborât de o mitralieră dușmană:
--Când se întorc barosanii ????
--Azi. Acu' am trecut de Rm. Sărat. Ne vedem după-amiază?
--Desigur!!!!! Să-ți aduc baxurile de vin!!
--Perfect!!!! Să ne oprim pe centura Buzăului la o muie???
.......................................................................................

:::: 1+1, fără cârmaci ::::

Bunelul e trist. A fost ieri la doctor care i-a interzis cu orice chip să mai fumeze.
" Întotdeauna am plutit fără cârmaci. 1+1 fără cârmaci, râdeam cu prima nevastă!!", imi spune bunelul abătut la marginea patului.
În pat, bunica agonizează și își duce ultimele zile bâiguind tot felul de vorbe de nedeslușit.
" Marioară, mai vrei o cașeta?!? ", urlă bunelul la urechea ei.
De pe hol se aude ceasul cu cuc, clipele trec ca bătaia pleoscăită a unor vâsle imaginare, doar claxoanele de pe strada și uruitul tramvaielor învechite sunt pentru mine, pentru bunic si mai ales pentru Marioara vocea unui cârmaci ascuns, nevăzut, care ne mână spre niciunde....

;;;;; ploaie de fractali ;;;;;;