miercuri, 15 august 2012

*** vederea unchiului Ernest ***

*** vederea unchiului Ernest ***

Nu stiam unde privea atata si cum de nu obosea. 
Nu raspundea deloc la intrebari. 
Iesea pe balcon, sau deschidea geamul odaii si nu se mai satura de privit.
..............................................................................................................................................
Pana intr-o zi, cand mi-a cerut ochelarii. 
Si i-a potrivit pe nas si cu o voce tare (aproape un urlet) mi-a spus:
" De abia acum vad lumea sub specie aeternitatis"
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu