duminică, 1 decembrie 2013

*** una dintre dilemele obisnuite ***


 *** una dintre dilemele obisnuite ***

lui Tudor Stoian


Un sondaj efectuat de catre Institutul pentru Armonie Sociala (IAS) a aratat ca in 80 % dintre cazurile chestionate, persoane angajate in campul muncii (termen de sorginte marxista dar inca plin de semnificatii) si-ar fi dorit alta meserie decat pe cea care o practicau. Nu o sa intru in detalii statistice pe care nici nu le stapanesc si nici nu ar spune cred mare lucru. Dar ca orice teorie si teoria matematica a probabilitatior sau statistica iti ofera zilnic modele si tipare prin care poti priza mai facil, realitatea.
Prietenul meu a terminat de ceva vreme facultatea de medicina veterinara. Cu greutate si-a construit un cabinet propriu unde vindeca animalele suferinde. Avea si o clientela buna. De fapt toata afacerea asta reprezenta singurul lui venit si unul chiar al bunastarii. Nu-l mai intalnisem de o perioada indelungata de cand o matusa l-a solicitat in castrarea unui motan si m-a servit fara reprosuri. De la o cunostiinta comuna am aflat insa ca la 2-3 ani de la terminarea facultatii de medicina veterinara a inceput si o facultate de medicina umana, privata, acreditata de catre Minister, pe care a si reusit sa o ispraveasca. Mai mult, incepuse sa practice si medicina pe oameni. Am cautat pe la prieteni numarul lui de telefon si intr-o seara mai libera l-am apelat sa-l felicit si sa-l sprijin in demersul sau insolit de a salva oamenii, animalele, poate chiar regnul.
"-- Nu e chiar atat de simplu precum pare prietene, mi-a raspuns. De ai stii ce usor se confunda o radiografie osoasa a unui tren posterior la caine, adica picioarele din spate, sa zicem ciobanesc german, cu antebratul firav al unui copil de 7-10 ani. Daca ar fi trait in zilele astea batranul Darwin ce-ar mai fi chicotit! De-ai stii ce anatomie interna asemanatoare cu cea a omului are de exemplu porcul. De-ai stii ce suspine, sigur de regret, emit motanii dupa castrare."
"-- Iti repet, nu e usor deloc. Visez de multe ori ca incurc pacientii. Adica pe Doamna Mimi (care are un vechi chist de ovar) cu broasca testoasa Vivi sau cu iepuroaica Burry. Ma trezesc ca dintr-un cosmar, nu mai reusesc sa adorm si astept zorii zilei ca sa ma intreb unde ma voi duce prima data la Cabinetul veterinar sau la spital."
L-am lasat, prefacandu-ma ca am un alt apel, de urgenta.
Din dilema asta nu stiu cine il va scoate si ii va usura viata, poate doar un alt spital, cel psihiatric.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu