***un
baiat destept si cu capul mare***
Am
ajuns in gara. Oameni de tot felul in asteptarea unui tren care vine sau
pleaca.
Aveam
de recuperat un colet. Trenul avea intarziere 10 minute.
In
fata biroului de informatii il vad pe prietenul meu Licu Moise cu
nelipsita-i bicicleta vernil, bicicleta portabila Brompton. Probabil si el avea
de receptionat un colet.
Il
intampin bucuros si il intreb de performantele tehnice ale bicicletei.
Imi
explica cu rabdare:
-
cati kilometri a facut,
-
modul in care dezasambleaza bicicleta,
-
despre lant (care nu trebuie uns cu vaselina, deoarece aduna praful si micile
pietricele de pe drum-),
-
despre farul frontal, ca o mica lumanarica intermitent luminoasa,
-
despre sabotii de frana
- si cate si mai cate.
Ma
fascineaza pentru moment casca de protectie, inadecvata pentru o asemenea
bicicleta, ce aduce mai degraba cu una pentru curse de motocicleta sau masini
de orice formula.
Il
rog sa fac cativa metri cu bicicleta. Ma urc cu o oarecare dificultate si
parcurg un du-te vino ocolind stangaci oamenii din gara.
Licu
rade copilaros si imi spune ca iti trebuie aproape o zi de exercitii pentru a
cunoaste bicicleta.
Ca
o multumire de final (trenul deja se anuntase) il rog sa-mi dea casca sa simt,
macar in repaus, ce senzatie poti avea si cum se vede lumea.
Am
incercat singur, dar nici macar cu ajutorul lui Licu casca nu a putut
trece de circumferinta capului. Doi tineri tiganusi se amuzau de penibilul
situatiei aspirand si expirand aurolacul din punga.
Nu-i
nimic, zise Licu.
Intotdeauna
am crezut despre tine ca esti un baiat destept si cu capul mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu