Poti face avere din orice. Iti trebuie doar un dram de noroc
si o minte clara.
Anatol Tatar a fost un mester tamplar, iscusit sa-i spunem. Dupa terminarea scolii
de meserii, specialitatea tamplarie si-a luat viata in propriile maini si a
deschis propria afacere. Bizoni si bivoli de lemn in miniatura, bomboniere,
scrumiere in forma de frunza de stejar, dulapioare de bucatarie, cornize
inzorzonate au fost la inceput primele obiecte create de mana mesterului Tatar.
Mai apoi a patruns si pe piata serviciilor funebre cu oferta sa unica spuneau
unii in cruci si sicrie personalizate.
Priceperea sa era dublata si de sonoritatea particulara a
numelui sau. Doar cativa prieteni intimi stiau insa ca mesterul nu se impaca
deloc cu acest lucru. Un sentiment de rusine amestecata de vina il cuprindea
cand isi auzea prenumele cu sonoritati slave. “Niste parinti tampiti” isi repeta
intr-una. Hotarase de aceea ca in eventualitatea unui mostenitor sau
mostenitoare sa nu mai faca aceeasi greseala.
La o varsta la care altii considera viata sentimentala
incheiata a cunoscut o tanara si frumoasa femeie din orasul vecin cu care s-a
si casatorit. Nu mult dupa aceea i s-a nascut un fiu pe care Anatol i-a dat
numele de Ernesto, in memoria marelui comandant spunea el. L-a declarat oficial
la primarie ca Ernesto A. Tatar.
Nici nu trecuse un an si tanara sotie neglijata de sot care
mai toata ziua muncea fara pauza in atelier si-a luat copilul si a fugit in
lume. Anatol Tatar nu a mai primit nici un semn de viata si la cativa ani s-a
recasatorit.
Cea de a doua consoarta i-a daruit un alt baietel pe care
parintii, dar mai ales Anatol, au hotarat sa-l numeasca la fel ca pe primul,
Ernesto A. Tatar. Nici cea de a doua femeie nu a avut parte de un trai diferit
fata de prima sotie. Anatol muncea zi si noapte la bibelourile din lemn lacuit.
Munca istovitoare, umezeala atelierului si o alimentatie nechibzuita l-au
imbolnavit in cele din urma pe Anatol care a cazut la pat si a murit. Inainte
de a-si da obstescul sfarsit a intocmit cu un prieten notar testamentul lasandu-si toata
agoniseala lui Ernesto A. Tatar.
Si astazi la mult timp dupa moartea
mesterului Anatol Tatar cei doi fii isi disputa prin tribunale averea tatalui
in timp ce atelierul sau zace in paragina, bibelourile sunt mancate de carii
iar pe mormantul sau cresc buruienile ca pe o vale neumblata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu