O constatare bizară mi-a fost adusă la cunoștiință de un consătean plecat din România în Italia, la muncă, în urmă cu aproape 15 ani. Revenit într-o vacanța de 2 săptămâni in țară, amicul a fost nevoit sa facă o călătorie in capitală pentru a-si cumpara instalațiile sanitare pentru casa pe care o construiește pe locul casei parintesti. (Mai toti emigrantii nostrii dupa o căpătuiala acceptabila dărâma casele parintesti si construiesc niște monstruozitati arhitectonice, ce ar compensa psihologic statutul de sclav de dincolo, locuri unde chipurile se vor retrage la pensionare.)
Nu l'a deranjat traficul haotic si modul nesănătos de șofat al compatriotilor. Ce l'a mirat in schimb a fost șirul de tiganci de la marginea carosabilului care fluturau energic teancuri de hârtii (bonuri fiscale prin care se decontează cheltuielile de firmă). A oprit preț de jumătate de ora sa se convingă dacă cineva apelează la aceste precupețe de ocazie. Nimeni nu a oprit si nimic nu s'a întâmplat!!!!!!
.......................................................................
Iată ce am primit de la amicul meu la câteva zile inainte ce acesta plănuia sa se reîntoarcă in Italia:
" Draga Leonte,
Am decis sa nu ma mai întorc la locul de munca. Am condiții bune, oamenii sunt ospitalieri, dar groaza ca un cataclism care va sa vie si sa radă tot de pe fata pământului, acolo, unde si acum dupa cum stii cutremurele apar unul dupa altul, m-au determinat sa iau decizia de a rămâne definitiv in țara mamă.
Dupa cum vezi si stii, trăim intr-un haos total. Nimic nu mai merge ca pe vremuri. Exista in schimb in teoria haosului un efect pervers numit efectul fluturelui, adică, mișcarea aripilor unui fluture, mișcare fina abia perceptibilă, poate determina la distanță o tornada, uragan sau (de ce nu aș crede eu) un cutremur. Am încercat săptămâni de-a rândul sa cumpăr toate facturile de pe marginea drumului dar mereu, mereu, apăreau alte țigănci care fluturau teancurile de hârtii fără a fi constiente ce dezastru determinau, undeva, departe."
Nu știu ce sa mai spun. Singura măsura de siguranța a fost sa-i arunc evantaiul prietenei mele deși canicula de la terasa unde eram si e-mailul amicului m-au tulburat profund.
................................................................
Încă o bere te rog!!!!!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu