***crima celui mai tanar francmason***

***crima celui mai tanar francmason***

                                                         lui Tudor Tuhari


Cand a intrat in francmasonerie era cel mai tanar dintre frati intru credinta. Toata familia era bucuroasa desi bunicul Nicolae nu a fost niciodata de acord cu organizatiile secrete sau ultrasecrete. Dupa ritual, la final, a primit din partea maestrului doua perechi de manusi din catifea alba cu insemnele in fir aurit ale lojei. Traditia trebuia strict respectata.

O pereche de manusi era folosita in timpul ritualului la fiecare intalnire programata a fratilor. Pe cealalta pereche, conform scrierilor din Cartea Sfanta, initiatul  trebuia sa o lase in grija, in semn de mare pretuire, unei persoane de suflet din viata sa. Nu a stat mult pe ganduri. Cu cea mai mare dragoste a dat manusile prietenei sale.

Timpul a trecut. Relatia lui cu ea nu mai mergea de mult. Traiau acum in orase diferite, servicii diferite. Cu toate astea se sunau aproape zilnic la telefon si se intalneau atunci cand ea revenea acasa. Se intreba deseori seara, la o tigara, pe banca din fata blocului,  atunci cand privea oarecum invidios cuplurile de tineri, pana cand? Oare gresise atunci cand imbatat de bucuria consfintirii  lasa-se manusile in grija ei?

De la o vreme primea din ce in ce mai multe telefoane anonime. Indivizi necunoscuti il anuntau despre schimbarile din viata ei si calea de desfrau pe care ea o apucase. Nu accepta deloc aceasta turnura a evenimentelor. Pe zi ce trece era condus de ura si panica.

Atunci cand ea a revenit in oras, l-a invitat acasa. 

.................................................................................................................................................................

I-a cerut cu voce calma manusile. Si le-a tras pe fiecare mana si apoi fara nici un cuvant a sugrumat-o. Cu cordonul portocaliu de la halatul de baie al fetei a legat un nod cu care i-a imprejmuit gatul, altadata loc de atingeri suave. Cu greutate a ridicat-o pana la nivelul plafonului, acolo unde atarna un carlig pentru lustrele cu petrol lampant din  vechile case boieresti, de care a agatat celalalt capat al cordonului. Totul era aproape perfect. Si-a scos in graba manusile, le-a asezat in tocul lor si a parasit casa.

Ancheta de politie nu a durat mult. Expertiza criminalistica a stabilit cu certitudine ca fusese un caz tipic de suicid. Politia i-a inapoiat acasa manusile, pe care le-a lasat in grija bunicii.

Si astazi, atunci cand inconjurat de frati, in ritualul de fiecare saptamana, canta in cor si ridica mainile alb-inmanusate spre cer, catre Marele Arhitect, ii apare in ochi  figura ei.