***rusinea lui Diodone, amantul surdo-mut***

***rusinea lui Diodone, amantul surdo-mut***

Blestemat la nastere, Diodone s-a nascut cu un grav betesug. Era surdo-mut.

Insa Cel-de-sus nu putea fi atat de rau.

Nici cu Iov se pare ca nu a fost.

La varsta adolescentei era cel mai frumos barbat din targ. Nu exista femeie care sa nu si-l fi dorit. In lumea barbatilor, mereu clevetitori, ajunsese un subiect de barfa si invidie.

In permanenta purta asupra lui un creion si un carnetel pe care isi scria vorbele pentru cei care nu cunosteau limbajul de semne al surdo-mutilor.

Era satul de intrebarile prietenilor sau necunoscutilor care il opreau pe strada sau la carciuma sa-l intrebe cum  poate un surdo-mut avea asa succes la femei.

In consecinta, pe prima pagina a carnetelului scrisese deja cateva cuvinte cu care incepea asa-zisa discutie: “charisma si mai ales discretie”, discretie pe care ei ceilalti, prin natura fireasca a lucrurilor nu o puteau avea. Mai apoi raspundea la restul de  intrebari deocheate.

Totul pe lumea asta are din pacate un sfarsit (poate mai putin suferinta).

Intr-una din nopti destinul lui de amant perfect avea sa se schimbe brusc.

Calare pe o targoveata oferind placere cum numai el stia mai bine, privea distant chipul schimonsosit al femeii. A simtit doar un mic tremor al propriilor feselor. O parte a corpului il tradase. Un flatus zgomotos a oprit ceea ce parea o poveste. Femeia se opri din gafaielile orgasmice, se ridica brusc si incepu sa-l loveasca cu pumnii.

………………………………………………………………………………………….

Nu a durat mult ca in targ sa-i mearga vestea de nerusinat. Din barbatul dorit si visat ajunsese un proscris de care radea si se ferea intreaga lume.

Trist si in singuratate, a rupt prima pagina a carnetelului pe care a scris:

“Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa" (Iov 34:7).