***o conferinta neobisnuita***

***o conferinta neobisnuita***

                           



                                                             

“nu exista discurs de succes fara sofisme si fara o tergiversare a gandului”

                                                                        Dinu Petrescu-Eliazar: 17(6)

Doamnelor si Domnilor,

In primul rand va multumesc pentru prezenta numeroasa in aceasta seara. Este o onoare pentru mine si sper sa nu va insel asteptarile.

In al doilea rand vreau ca sa va inarmati cu multa rabdare si compasiune. Va voi aduce in atentie cazul unei tinere, a carei viata, cel putin de la inceputul liceului, a fost sub imperiul raului dar intr-un fel, sa spunem, mai neobisnuit.

Problema raului in lume s-a pus insistent mai ales de la inceputurile  crestinismului in lumea noastra. Daca binele este condus de un set de reguli si il cautam cu tot dinadinsul, despre rau nu stim mai nimic, il consideram intotdeauna un efect implacabil al destinului,  al intamplarii sau o actiune indirecta a diavolului. Intalnim adesea oameni care fac rau. Aduc aici aminte de dereglatii mintal ce asasineaza in masa oameni nevinovati, de oamenii cu turbane care infasurati in kilograme de explozibil se arunca in aer in mijlocul multimilor si exemplele ar putea continua.  Oamenii acestia fac rau  fie din motive de credinta oarba fie secundar unor nedreptati morale. Dar ambele, si credinta si morala sociala sa-i spunem, sau de orice fel, au totusi mai mult de a face cu binele decat cu raul.

Si tanara despre care veti auzi in continuare a facut si cred ca va mai face rau. Dar raul provocat de catre ea nu are aparent nici o cauza. Vom enumera la momentul potrivit totusi cateva amanunte biografice care ar putea explica optiunea tinerei fete. Evolutia ulterioara a evenimentelor in viata subiectului nostru arata clar ca tanara a facut  rau ca sa zic asa pentru “raul in sine”, desi nu e prea corecta expresia si nici cred prea lamuritoare. Si o sa intelegeti la final ca, paradoxal, face si bine.

De aceea, aceasta conferinta se vrea in primul rand, un elogiu la adresa ei, un omagiu modest la prezenta in lume a acestei fete, prezenta eroica zicem noi si doar secundar o reactualizare a problemei raului in lume. 

S-a nascut intr-o familie de oameni intelectuali, oameni obisnuiti din toate punctele de vedere. A mai avut doi frati, ea fiind cea mai mare ca varsta. Din nefericire unul dintre ei a murit imediat dupa nastere, iar celalat la varsta de 3 ani dupa o boala cumplita a sangelui. Se prea poate ca aceste doua evenimente tragice din viata familiei  sa fi fost cele care au declansat intamplarile de mai tarziu.

Clasele primare le-a trecut fara probleme fiind una dintre cele mai bune la invatatura.  Ajunsa pe bancile liceului cunoaste o alta lume. Citeste intens, face numeroase calatorii, asculta  un alt fel de muzica decat muzica acceptata de generatia ei. Intr-o iarna, dupa mai multe nopti nedormite intelege pe deplin gandul ce o va calauzi de acum inainte in viata si anume: cum binele este urmarit in mod constient de catre om asa si raul trebuie indeplinit si  asumat. Si se hotaraste sa actioneze in consecinta.

Voi prezenta de aici evenimentele intr-o cronologie aproximativa:

-- Sustrage din trusa de pedicura a mamei o forfecuta cu care taie de la radacina toate florile de pe scara bocului unde locuia. Urmeaza si alte blocuri dupa un plan bine stabilit. Mereu incearca sa nu lase urme. Isi asuma oarecum gestul si lasa in loc, in fiecare ghiveci de cioturi, un mic semn, cate o mica bomboana.

-- Aflata in vacanta la tara descopera in magazia bunicilor o cutie cu pulbere alba otravitoare pe care o fura cu oarecare bucurie in suflet. Ajunsa acasa in oras, seara, hraneste pisicile si cainii din cartier cu cocoloase de carne sau paine al caror miez este umplut de otrava. Dimineata vecinii nemultumiti alerteaza primaria de sector pentru a ridica hoiturile.

-- Ajunge la concluzia ca suferinta este o componenta importanta a raului. Nemultumita de aparitia in numar din ce in ce mai mare a cersetorilor la cantina liceului achizitioneaza o data pe saptamana de la un magazin de papetarie, mereu altul, din alt sector al capitalei pentru nu a da de banuit, numeroase cutii de bolduri. Acele le indeasa in resturile de carnati, friptura sau cartofi de pe mese.  Urmareste in presa scrisa sau seara, la televiziunea de stiri, pe benzile curgatoare,  evolutia si urmarile actelor ei.

Ma opresc deocamdata aici. Am trecut in revista doar o parte din preocuparile asa-zis  "diabolice” ale tinerei fete.

Doamnelor si domnilor, in drumurile dumneavoastra s-ar putea sa o intalniti. Va rog insa sa nu o judecati si sa nu-i faceti rau. Pentru ca ati saraci lumea de un om care isi asuma raul pentru ca noi sa intelegem ce este acesta si sa alegem in consecinta sa traim mai bine.

Va multumesc