***o intamplare din viata unei femei usoare***
M-am primenit si aranjat cum am stiut eu mai bine. Niciodata
nu am impresionat cu formele mele, cu frumusetea mea. De multe ori renuntam la
o parte din tariful stabilit inainte, doar pentru ca barbatii, clientii mei,
sa-mi spuna (oare cat pot fi de sinceri barbatii?!) ce le-a placut mai mult la
mine. Cei mai multi mi-au raspuns ca zambetul si mainile mele sunt interesante si doar foarte putini mi-au vorbit despre picioarele mele. Cred ca fata
de alte colege am compensat printr-un anume fel de apropiere si de ce nu prin
gingasie si inteligenta la urma urmei.
Georgel, baiatul care se ocupa de noi (el ne stabileste
clientii, ne scoate la masa la restaurant si ne mai cumpara una alta) ma sunase
si imi spuse sa cobor in fata blocului de garsoniere unde locuiesc. Trebuia
sa-l astept acolo in statia de autobus, pentru ca putea sosi din moment in
moment sau intarzia, cel mult jumatate de ora. Nu am rezistat decat 5 minute in statie datorita caldurii insuportabile si a soarelui dogoritor. Am o
mica alunita pe spate si de cand la televizor au anuntat ca e un risc crescut al cancerului de
piele, ma protejez si acopar exagerat.
Pe trotuarul de vis-à-vis sub un corcodus nu prea inalt era
o zona de umbra si racoare. Am trecut strada, claxonata si fluierata pofticios
de niste mitocani pe scuter, apoi mi-am aprins o tigara. La cateva minute vad un
chinez care se apropie de mine. Imbracat in culori batrancioase, cu pantofi
ponositi, sa fi avut intre 40 si 50 de ani. Imi cere un foc cu un accent acceptabil. Nu trage decat vreo doua
fumuri, arunca tigara pe asfalt si ma priveste insistent. Incerc sa nu-i dau
atentie si ma prefac uitandu-ma in agenda telefonului. Cauta cu privirea prin copac corcoduse
si rupe 2-3 fructe mici, verzi, stralucitoare, necoapte.
Tuguindu-si buzele intr-un fel incredibil, roade corcodusele
ca un harciog, pana la samburi, pe care ii arunca pe trotuar. Se apropie si ma intreaba cat l-ar costa
serviciile mele. Il refuz calma dar insista cu aceeasi intrebare, apropiindu-se si mai mult,
moment in care langa noi franeaza brusc o masina germana cu geamuri fumurii din
care coboara 3 persoane asiatice, probabil tot chinezi, cu sabii si pistoale.
Il inconjura intr-o fractiune de secunda si il introduc cu forta in masina apoi dispar in viteza. Imi reaprind o tigara, speriata.
As fi putut sa-i salvez viata acelui om.
.................................................................................................................................................
As fi putut sa-i salvez viata acelui om.
.................................................................................................................................................
Georgel ma suna si imi spune sa fiu pregatita. Diseara voi
merge in cabina la Julio Iglesias.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu