+++ Haiku de camatar +++

Cainele vostru

Latra a paguba, si

Asta o stiu eu !

=== MUSTATA CHIVU, CHIVU MUSTATA ===

Cand s-a nascut Chivu Mustata, taica-su a desfacut un butoi de vin si a dat de baut la toata mahalaua.
Ta-su, un taranoi indolent dar viclean, s-a trezit din betie cand moasa l-a anuntat ca nou-nascutul avea par pe toata suprafata corporala semanand mai degraba cu un fat de cimpanzeu sau gorila.
In graba a mers cu cumnata-sa la baba Tinca, vrajitoarea strazii, prietena mai cu toata lumea, cerandu-i sfatul.
"Imbaiati pruncul paros in aceeasi covata cu un pui de caine. Daca moare cainele, baiatul o sa fie sanatos si scapa si de par", le spuse baba Tinca in schimbul a 20 de lei.
Cainele a murit fiind aproape sugrumat de mama copilului. Baiatul a scapat de par. A crescut mare. Mintea nu-l prea ajuta. S-a  angajat cu mari interventii la un turn de apa unde noaptea lucra ca paznic. S-a insurat cu Marioara, o mocanca din varful muntilor.
Cand lua chenzina Chivu Mustata ascundea banii de Marioara in burlanele si jgheaburile de ploaie ale acoperisului maghernitei unde traiau impreuna. Daca avea nenorocul sa ploua noaptea, dimineata curtea era plina de bancnote ude, imprastiate de la cuibar pana la poarta.
Marioara, fara sa stie adevarul, multumea cerului.
"De la nastere barbatul meu a fost insemnat si Dumnezeu ne binecuvanteaza" isi tot repeta in gand Marioara.
Din pat, Chivu Mustata isi blestema insa zilele si pe cainele afurisit care l-a aruncat in lumea asta nedreapta si nenorocita.

### matrioshka ###

"Am scris o nuvela
in care am introdus o poezie
ce in ultima strofa
contine un aforism
despre cat sunteti de tampiti"

*** salve de tun pentru Conu' Enache ***

 *** salve de tun pentru Conu' Enache ***

Conu' Enache, vecinul nostru de la etajul 3 suferea de multa vreme de o boala necrutatoare. Conu' Enache fusese plutonier de pompieri si toata scara blocului il dispretuia pentru minciunile povestite de el, toate amintiri din activitatea lui de pompier. Daca il ascultai pe Conu' Enache vedeai viata desprinsa parca din  Infernul lui Dante. Numai foc, para si prapad.
Conu' Enache a murit de ziua nationala. Seara cand s-au tras salve de tun in cinstea zilei nationale toate gospodinele de pe scara blocului au crezut ca sunt si pentru Conu Enache. Insa niciuna nu a reusit sa numere cate salve s-au tras incurcand flashurile vazduhului cu sunetul armei de foc.
De fapt, o simpla problema de fizica ca si viata Conului Enache.

*** una dintre dilemele obisnuite ***

 *** una dintre dilemele obisnuite ***

lui Tudor Stoian


Un sondaj efectuat de catre Institutul pentru Armonie Sociala (IAS) a aratat ca in 80 % dintre cazurile chestionate, persoane angajate in campul muncii (termen de sorginte marxista dar inca plin de semnificatii) si-ar fi dorit alta meserie decat pe cea care o practicau. Nu o sa intru in detalii statistice pe care nici nu le stapanesc si nici nu ar spune cred mare lucru. Dar ca orice teorie si teoria matematica a probabilitatior sau statistica iti ofera zilnic modele si tipare prin care poti priza mai facil, realitatea.
Prietenul meu a terminat de ceva vreme facultatea de medicina veterinara. Cu greutate si-a construit un cabinet propriu unde vindeca animalele suferinde. Avea si o clientela buna. De fapt toata afacerea asta reprezenta singurul lui venit si unul chiar al bunastarii. Nu-l mai intalnisem de o perioada indelungata de cand o matusa l-a solicitat in castrarea unui motan si m-a servit fara reprosuri. De la o cunostiinta comuna am aflat insa ca la 2-3 ani de la terminarea facultatii de medicina veterinara a inceput si o facultate de medicina umana, privata, acreditata de catre Minister, pe care a si reusit sa o ispraveasca. Mai mult, incepuse sa practice si medicina pe oameni. Am cautat pe la prieteni numarul lui de telefon si intr-o seara mai libera l-am apelat sa-l felicit si sa-l sprijin in demersul sau insolit de a salva oamenii, animalele, poate chiar regnul.
"-- Nu e chiar atat de simplu precum pare prietene, mi-a raspuns. De ai stii ce usor se confunda o radiografie osoasa a unui tren posterior la caine, adica picioarele din spate, sa zicem ciobanesc german, cu antebratul firav al unui copil de 7-10 ani. Daca ar fi trait in zilele astea batranul Darwin ce-ar mai fi chicotit! De-ai stii ce anatomie interna asemanatoare cu cea a omului are de exemplu porcul. De-ai stii ce suspine, sigur de regret, emit motanii dupa castrare."
"-- Iti repet, nu e usor deloc. Visez de multe ori ca incurc pacientii. Adica pe Doamna Mimi (care are un vechi chist de ovar) cu broasca testoasa Vivi sau cu iepuroaica Burry. Ma trezesc ca dintr-un cosmar, nu mai reusesc sa adorm si astept zorii zilei ca sa ma intreb unde ma voi duce prima data la Cabinetul veterinar sau la spital."
L-am lasat, prefacandu-ma ca am un alt apel, de urgenta.
Din dilema asta nu stiu cine il va scoate si ii va usura viata, poate doar un alt spital, cel psihiatric.

=== gogoasa principiului unificator===

=== gogoasa principiului unificator ===

O sa va vorbesc mai pe larg,
dar nu acum,
ci in curand
despre gogoasa principiului unificator.

???? o intrebare ????

" Ce-i blogul fara nici un comentariu?
Un peshte singuratic, in acvariu..."

+++ Laudatio Domnului Ciuperca +++

Ai toata admiratia mea Domnule Ciuperca!!!

Pentru felul matale de a aparea in lume, pentru modul in care ajuti oamenii in fel si si chip.

Imi spuneai ca de mic te-ai pregatit pentru asta.  

Te-am cunoscut absolut  intamplator, la coada de la magazinul din colt, cand rand pe rand ai cedat locul tau, unul in fata, destul de aproape de tejghea si casa de marcat, pentru toti  intarziatii, astfel incat nu ai reusit sa cumperi nimic pana la inchiderea magazinului. Atunci am crezut ca urmaresti altceva, ca astepti vreo poseta a vreunei cucoane sau buzunar doldora de bani al vreunui pricopsit. Sau pur si simplu esti vreun alienat scapat de la ospiciu. Cat m-am putut insela. Cu ce usurinta lipim etichete si stabilim verdicte.

Mai apoi am citit in ziarul local cum te-ai oferit de a face puscarie, ani grei, chiar schimbandu-ti datele de identitate, in locul criminalului ce a nenorocit-o pe Doamna Dima de la etajul 1. Cati nu au crezut atunci ca esti complice si prieten bun  cu asasinul.

Si mai pe urma, ce mi-a povestit baiatelul de 7 ani al Domnului Costescu, de la 3, vecinul matale, care e mai mereu baut si pus pe scandal. Auzind prin peretele sufrageriei bataile pe care i le aplica taica-su neobrazatului de copil ai sunat insistent la usa si te-ai oferit ca victima,  aratandu-ti fundul gol-golut numai bun de a primi curelele descreieratului de tata.

Ma auzi Domnule Ciuperca??? Opreste-te o clipa din viata de erou necunoscut si asculta-ma!! Prin mine striga a indurare si multumire  sutele si miile de oameni pe care i-ai ajutat si te-au umilit cu gandurile, dar mai ales vorbele  lor murdare. 

In fiecare zi sa va ganditi macar cateva secunde si la Domnul Ciuperca!!!   

+++ un pachet de tigari L&G, va rog!!! +++

Uzina Centrala avea 4 sectii.
Ziua toata strungurile mestereau iar sefii de sectie urmareau cu atentie orice abatere de la regimul strict de munca.
Intr-o dimineata, Priatnikov, inainte de inceperea lucrului a fost chemat de seful de sectie de la pavilionul alaturat, sectia de laminate, pentru a discuta o problema, sa-i spunem in aparenta personala. Pe un ton calm acesta l-a rugat pe Priatnikov sa fie foarte atent cu colegul sau de strung Maximov.
Maximov era urmarit de aproape 2 luni de catre maistrii si seful de la laminate fiind banuit a avea grave tulburari de personalitate si comportament si considerat de acestia ca posibil in orice moment o urgenta medicala. Hotarat lucru nu era adevarat, isi spuse in sinea sa Priatnikov.
Ce era de facut? Sa-l anunte pe Maximov? Sa anunte familia acestuia? In orice clipa ambulanta putea fi chemata si Maximov ridicat.

Dupa ce s-a terminat ziua de munca, Priatnikov a luat-o spre casa. Intentionat a mers pe drumul ocolitor, avea nevoie de timp pentru gandire. Pasind in fata din inertie, cu ochii infipti in caldaram se gandea la toate bautele pe care le avusese cu Maximov, cum ii furau impreuna ciresele vecinului si jucau fotbal cand erau mici  – la naiba, el i-a botezat fiul. Atunci si-a dat seama ca de fapt Maximov era prietenul lui cel mai bun si raspunsul tuturor intrebarilor a fost clar.

...............................................................................................................................................

S-a scurs inca o zi de munca. Priatnikov iese pe usile mari si ruginite ale fabricii, aprinzandu-si o tigara. Priveste ambulanta din fata secretariatului. Se deschide usa cu zgomot si ies doi handralai in halate tragandu-l pe Maximov de par, apoi il indeasa in ambulanta. S-au facut nevazuti.
Priatnikov a tras un fum adanc in piept si a rostit:
“Sa mearga in pula si asta”.


P.S.: textul e un  fel de cadavre exquis. Autori: L.D. & G. V. 

!!! ora de muzica !!!

http://www.youtube.com/watch?v=LFz2lCEkjFk


Conlon Nancarrow, Study for Player Piano No. 37. Aufgenommen mit dem Ampico Bösendorfer Flügel von Jürgen Hocker, der nach den Wünschen Nancarrows restauriert wurde. Recorded with the Ampico Bösendorfer Grand in the possession of Juergen Hocker, which was restored under the supervision of Nancarrow.

+++ Cateva ganduri din carnetul unui calau +++

Cateva ganduri din carnetul unui calau:

"Arc  intins, o sageata a prins, tinta mi-a lovit  in miez rosu aprins."

"Teava de pistol, cu glont, sperie nebunii daca tragi in gol."

"Lama de cutit, straluce-n  lumina, noaptea pe ascuns, strapunge o inima."

"Funie de in, innodata in sapte, cravata de moarte!!!!"
................................................................................................................

*** The Horse by OTTO WEININGER ***

The Horse
by OTTO WEININGER, from On last things (ÜBER DIE LETZTEN DINGE (1904/1907), translation by Steven Burns

Even before I began to think as an animal psychologist about the horse, the horse's
head had made a remarkable impression on me; it was an impression of unfreedom. At the
same time I understood that this horse's head could have a strange effect. The horse's
constant nodding is extremely puzzling. Without the same certainty I had about the dog, but
nevertheless as an enlightening thought, the idea suddenly came to me that the horse
represents insanity.
The alogical behaviour of the horse speaks in favour of this. Its nervousness and
neurasthenia, which horse breeders complain and wonder about so much, are related to
insanity.
Insanity, however, is the opposite of logic and epistemology (perhaps only of the
latter?) Anyone who tries to find his way about in these disciplines is constantly at risk of
insanity. Logical thought is problematic for him, and this is the direction in which his
original sin is mainly to be sought. That is why the insane person has nothing of the
criminal in him. People who live in fear of insanity do not know fear of the devil, and vice
versa. The criminal or saint (as the criminal in reverse) has a moderately secure, shrewd
ability to orient himself in thought, and does not have to undergo any struggles of
“intellectual conscience”.
Genius is either the reverse of perfect insanity, or the reverse of perfect criminality.
Each genius lives in fear of one or the other. He must hold his own, at every moment of his
life and most vigorously at the greatest moments, against one 107
of these two forms of nothingness; he must set himself against it. The ego, genius, is an
action (“eternally young”), a perpetual yes!
People for whom the ethical is problematic, either fear the lie, or are given to lying;
people for whom logic is problematic hate and fear insanity, or succumb to it. Now insanity
always produces a strange look, and so the horse's skull looks strange, too.
I have also found a morphological approximation of the horse's head in various people
who have a fear of insanity.
The dog barks at the horse, because the evil barks at the good.
The horse is also in other respects the opposite of the dog: it is aristocratic and very
selective in the choice of sexual partners.
The existence of the nag, though, constitutes an objection to my hypothesis, just as the
aristocratic dogs (St. Bernards, certain Doggen11) seem to do.
Crime is directed against the sense of time; logic is timeless. Perhaps that is why the
horse has no relation (not even the relation of loss) to past and future.
The aristocratic genius is strongly related to insanity (Nietzsche, even more Lenau);
the plebeian genius has a strong relationship to crime (Beethoven, Knut Hamsun, Kleist).

*** Horoscopul lui Chang Hua ***

Aproape intreg orasul nostru il cunostea pe Chang Hua.

Toate diminetile si le petrecea in statia de autobus din fata garii centrale impartind calatorilor cartile de vizita prin care se recomanda ca mare specialist in arta ghicitului, I Ching si  astrologie.

La amiaza, dupa o masa bazata in special pe orez si vegetale isi incepea calculele si formulele divinatorii asteptand sa-i bata la usa vreun client sau clienta, doritori sa-si dibuiasca cate ceva din traseele viitorului.

O sedinta decurgea in felul urmator: Chang Hua invartea globul de sticla sau arunca betisoarele de I Ching, dupa care asteptai  ore intregi calculele si rezultatele maestrului.

Insa invariabil, pentru fiecare, concluziile erau aceleasi,  pentru ca dupa cum le spunea Chang Hua la plecare:  “Viata este una si aceeasi pentru toti dintre noi. Eu prezic in genere si in toto.” 

...................................................................................................................................

Nu am mai auzit ca cineva sa apeleze la serviciile sale. Doar in zilele de targ cate un nestitutor care din intamplare primeste cartea lui de vizita il solicita, dar afla acelasi lucru ca :  “Viata este una si aceeasi pentru toti dintre noi.”

*** Green by Google ***

Verde!!!

Mai mult verde!!!

Lectia verde,

Partidul verde,

Frumoasa verde,

Laboratorul verde,

Paradisul verde,

Frunza verde,

Coltul verde,

Doctorul verde,

Musca verde!!!!

Cadavre esquis # 3

Și eu ce caut aici, privind luna?
Aș străpunge-o cu mii de ace
Ce doresc să se înfigă mai mult în mine decât cuvintele tale.
....................................................................................
Un handicap al jucătorului de base-ball.

Cadavre esquis # 1

Piersicile, noaptea, le revăd bucurându-mă.
Ca o tâmpită cred erorile altora!
Tulpinile fiecărei sălcii le-aș tăia,
Ca toate glandele lacrimale să nu mai plângă!
Prorocul așteptat  ne va da binecuvântarea.

¥¥¥ o zi din viața lui Guenady V. ¥¥¥

" E dimineata iar. Tigara nu are un gust bun atunci cand ajungi la filtru, iar pachetul e pe terminate, vinul e spritz de la gheata care s-a topit demult...si astept rasaritul. Aud cum ajunge sub balconul meu junghiul brutarului si imi dau seama ca iara sunt beat, cand altii tocmai s-au sculat sa inceapa o noua zi de munca, iar asta imi aduce aminte de toti copii aceia ramasi repetenti la bac. In fine, lumea are nevoie si de gunoieri...sau brutari.
Imi sting chistocul observandu-mi degetele galbene, oare cum o sa arat la 60? Cu totul galben?
Se face din ce in ce mai multa lumina si imi revine sentimentul de repetent, oricum repetent dupa criteriile altora...ce fraier. Masuta mea e asa de mica, dar totusi incape pe ea tot de ce as avea nevoie, un pachet albastru, niste sticla si vita de vie. Imi beau vinutul si asa, cald cum este, doar sunt deja beat, ce mai conteaza cat de rece e? Dar nu inteleg, oare de ce sunt mai multe pahare pe masa? Uitandu-ma in camera din terasa constat o fiinta firava si creata cu picioruse lungi si finute zacand la mine in pat, precum o caprioara dupa masa de pranz, ghemuita sub plapuma groasa. Zambesc. Soarele a rasarit de aseara deja...la mine in camera. "

PS: acest text aparține lui Guenady Vatachki și este foarte bun. Părerea mea!!!

!!! despre tehnica !!!

" Ideile trebuie sa fie inaintea tehnicii " Richard Wright


(Richard William "Rick" Wright (28 July 1943 – 15 September 2008) was an English musician, singer and songwriter, best known for his career with Pink Floyd)

--- un alt personaj ---

In galeria de personaje extrem de interesante pe care le-am cunoscut si pe care le evoc de cate ori am prilejul se afla si Domnul Lascar D. 

Acest domn a publicat un Atlas foto al cainilor morti de pe autoastrada N25, e mai mereu in culmea ridicolului de unde trimite bezele la toata lumea, e tras mai mereu pe sfoara, e vegetarian convins  si bea la fiecare masa cate un pahar de sampanie.

Nu credeti ca ati vrea si voi sa-l cunoasteti?

+++ Dr. Viaceslav Tzarina +++

 +++ Dr. Viaceslav Tzarina +++

Problemele mele de sanatate au inceput in urma cu 4 ani, prin auzul unor voci intr-o limba ciudata. Aceste simptome apareau cand si cand fara a avea legatura cu starea mea de moment, linistita sau uneori dupa serviciul epuizant, surmenata.

La inceput nu le-am dat mare atentie dar cu timpul au devenit din ce in ce mai suparatoare. Am consultat multi medici, am folosit fel de fel de tratamente insa fara niciun rezultat.

Am ajuns intr-un moment de disperare si am inceput sa-mi caut singur leacul, mai intai consultand internetul si navigand pe tot felul de site-uri.

Asa am dat de site-ul doctorului Viaceslav Tzarina, specialist in medicina homeopata. Un site echilibrat cu multe informatii, cu diplomele doctorului insirate de la terminarea facultatii si cu cursurile de supraspecializare facute de acesta in toata lumea.

Ceea ce m-a determinat insa la o gandire mai profunda a fost sectiunea Ghidul pacientului in care erau scrise doar aceste cuvinte: “AI ZILE, SCAPI CU SIGURANTA!!! CAUTA-MA!!!  semnat : Dr. Viaceslav Tzarina “

M-am linistit de atunci  ascultand aproape zilnic acea limba ciudata, de acum mie familiara.

*** prinos de recunostinta ***

*** prinos de recunostinta ***

dupa o idee a lui M. M.

“When we think that the rope is a snake, we are scared, but once we see that we are looking at a rope, our fear dissipates. We have been deluded by our thoughts. Likewise, mentally fabricating self and others, we generate attachment and aversion.”

Dilgo Khyentse Rinpoche

In cele ce urmeaza gandurile se vor aduna precum acele infipte intr-o minge de burete sau cauciuc.

Bunicul sau Tataia, dupa cum toata lumea il apela a fost un personaj extrem de controversat. 

Printre alte ciudatenii la care tinea foarte mult avea si idei bune. De pilda, aprecia o comunitate, de la familie pana la caminele militare sau de muncitori dupa curatenia toaletelor. 

Mereu controla toaleta dupa ce un membru al familiei sau un oaspete o folosea, urmarind daca ramane la fel de curata ca si inainte de a fi folosita.

Intr-o duminica mamaia a cumparat de la piata o sacosa plina ochi cu porumb de fiert. Toata lumea din casa a fost bucuroasa si a mancat cu pofta. Nici nu trecuse bine siesta ca am si auzit din baie vocea ragusita a lui Tataia :

„ Ma nesimtitilor care dintre voi aruncaserati coceanul de porumb in closet?!“

Ne-am ridicat de la masa si ne-am dus in graba spre toaleta unde tataia nostru cu un facalet incerca sa indese asa-zisul cocean.

Acesta s-a impartit in cateva fragmente dintre care unele s-au scufundat iar altele s-au ridicat la suprafata “ca niste mici geamanduri galbene “ (cum a spus varul nostru Guenady).

Tataia acum nu mai este, iar noi, folosim in sfarsit in liniste toaleta.

...................................................................................................................................

“When we think that the rope is a snake, we are scared, but once we see that we are looking at a rope, our fear dissipates. We have been deluded by our thoughts. Likewise, mentally fabricating self and others, we generate attachment and aversion.”

Dilgo Khyentse Rinpoche

P.S. : prietenilor mei si nu numai, vizitati site-ul lui Mircea Cantor un mare artist vizual!!!! Porumbul de cristal ii apartine!!!

*** o scrisoare anonima ***

*** o scrisoare anonima ***

Vei fi surprins daca nu uluit cand vei primi aceasta scrisoare.

Din cand in cand cineva trebuie sa traga un semnal de alarma.

Nu ma cunosti, dar eu te cunosc destul de bine.

Pe de o parte iti urmaresc viata de ceva vreme, fara sa stii, pe de alta parte prieteni si cunostiinte binevoitoare ma informeaza zi de zi despre ce s-a mai intamplat.

Argumentele sunt ca niste pene sau brose agatate de palariile pe care nimeni nu le cumpara din magazinele de moda.

Vei mai primi semnale din partea mea.

Un prim sfat, inlocuieste Noul Testament cu Fratii Karamazov! In  locul Vechiului Testament sa-ti preumble prin cap Crima si Pedeapsa!

Numai asa in fiecare dimineata te vei trezi linistit, linistit, linistit.

                                                                                                            

                                                                                       

^^^ savonage ^^^

mi-am luat casca de duș
si am plecat in lume
calare pe un sapun.
cum poți să-ți ștergi urmele acum?!?!

*** La semafor ***

*** La semafor ***

Domnul Prepelita e cel mai bun frizer din cartier. Nu-i place denumirea relativ noua de hair-stilist. 

Are un talent innascut. Nu intamplator doamnele cochete l-au poreclit Karajan. "Isi plimba foarfecele si sculele sale prin parul clientilor ca un dirijor bagheta prin aer. Parca-i Karajan!" 

Pravalia Domnului Prepelita se numeste "La semafor". Mi-am luat inima in dinti si m-am dus si eu la frizeria "La semafor" sa beneficiez de serviciile Domnului Prepelita. M-a intampinat cu un zambet larg si prietenos in timp ce tundea o clienta.

- De ce "La semafor" Domnule Prepelita?

- Da, pentru ca la semafor, cat timp dureaza culoarea rosie vei observa cum fiecare doamna isi aseaza parul sau isi corecteaza  machiajul in oglinda retrovizoare, isi mai observa cate un punct negru pe pielea fina a obrazului , isi curata aripile nazale pe interior, lustruindu-le cu degetele ca pe  palniile unor instrumente muzicale, deci  la semafor avem ragazul sa ne privim si sa vedem cum suntem.

................................................................................................................................................................

Am luat loc pe scaun asteptandu-mi randul cu o usoara temere, intrebandu-ma daca am ajuns unde trebuie.

*** Eroul national al tarii mele ***

 *** Eroul national al tarii mele ***
 lui Leonard David

Barkaj este eroul national al tarii mele. In fiecare oras in piata centrala exista cate un monument inchinat lui Barkaj, Barkaj calare, Barkaj bust sau Barkaj infasurat in steagul tarii noastre.
Acum aproape 100 de ani, in plina dictatura, Barkaj infasurat in drapelul nostru s-a urcat pe cladirea parlamentului si s-a aruncat in vazul a sute de mii de demonstranti urland pentru libertate si independenta.
De atunci, Barkaj apare in toate cartile de istorie si tot de atunci s-a hotarat ca in fiecare piata centrala sa fie amplasat un monument in memoria sa.
De ziua sa lumea aduce flori si le lasa pe postament. Tinerii casatoriti fac poze dupa oficializarea casatoriei. Veteranii de razboi sunt decorati de presedintele tarii la statuia lui Barkaj. Altii isi dau intalnire aici.
Atata lume se perinda la statuia lui Barkaj!!!!
In fiecare seara ma culc cu gandul la Barkaj si cata lume il venereaza.
De mine oare cine o sa-si aduca aminte???
Am cumparat un pitic de gradina din ghips strident colorat. Cu o surubelnita mi-am inscriptionat numele pe postamentul din ghips. Intr-o zi o sa duc piticul langa statuia lui Barkaj.
Lumea o sa  zica:  strasnic erou, strasnic pitic.

+++ o chestiune testamentara insolubila +++

Poti face avere din orice. Iti trebuie doar un dram de noroc si o minte clara.

Anatol Tatar a fost un mester tamplar,  iscusit sa-i spunem. Dupa terminarea scolii de meserii, specialitatea tamplarie si-a luat viata in propriile maini si a deschis propria afacere. Bizoni si bivoli de lemn in miniatura, bomboniere, scrumiere in forma de frunza de stejar, dulapioare de bucatarie, cornize inzorzonate au fost la inceput primele obiecte create de mana mesterului Tatar. Mai apoi a patruns si pe piata serviciilor funebre cu oferta sa unica spuneau unii in cruci si sicrie personalizate.

Priceperea sa era dublata si de sonoritatea particulara a numelui sau. Doar cativa prieteni intimi stiau insa ca mesterul nu se impaca deloc cu acest lucru. Un sentiment de rusine amestecata de vina il cuprindea cand isi auzea prenumele cu sonoritati slave. “Niste parinti tampiti” isi repeta intr-una. Hotarase de aceea ca in eventualitatea unui mostenitor sau mostenitoare sa nu mai faca aceeasi greseala.

La o varsta la care altii considera viata sentimentala incheiata a cunoscut o tanara si frumoasa femeie din orasul vecin cu care s-a si casatorit. Nu mult dupa aceea i s-a nascut un fiu pe care Anatol i-a dat numele de Ernesto, in memoria marelui comandant spunea el. L-a declarat oficial la primarie ca Ernesto A. Tatar.

Nici nu trecuse un an si tanara sotie neglijata de sot care mai toata ziua muncea fara pauza in atelier si-a luat copilul si a fugit in lume. Anatol Tatar nu a mai primit nici un semn de viata si la cativa ani s-a recasatorit.

Cea de a doua consoarta i-a daruit un alt baietel pe care parintii, dar mai ales Anatol, au hotarat sa-l numeasca la fel ca pe primul, Ernesto A. Tatar. Nici cea de a doua femeie nu a avut parte de un trai diferit fata de prima sotie. Anatol muncea zi si noapte la bibelourile din lemn lacuit. Munca istovitoare, umezeala atelierului si o alimentatie nechibzuita l-au imbolnavit in cele din urma pe Anatol care a cazut la pat si a murit. Inainte de a-si da obstescul sfarsit a intocmit cu  un prieten notar testamentul lasandu-si toata agoniseala lui Ernesto A. Tatar.

Si astazi la mult timp dupa moartea mesterului Anatol Tatar cei doi fii isi disputa prin tribunale averea tatalui in timp ce atelierul sau zace in paragina, bibelourile sunt mancate de carii iar pe mormantul sau cresc buruienile ca pe o vale neumblata.

  

••• povestea unei albine •••

sunt o albină din prisacă.

aștept orice bondar, ceva să-mi facă.

bâzâi într-una și zbor în cercuri line,

doar vreun bondar mă va zări și-mi va fi bine!

polenul îl păstrez să-l ia cine-o fi primul.

nu am răgaz, în piept simt tot veninul

al meu și al albinelor ce-așteaptă 

un biet bondar, pufos să urce-n stup măcar o treaptă.

...................................................................

se odihnea pe-o floare, la-ntors, către prisacă.

a fost ingurgitată (aproape instantaneu) de-o vacă...

*** o cana cu apa calda ***

"Sunt pacienta pe care ati operat-o dvs. de sindrom oclusiv la sfarsitul lunii februarie 2013. 

Saptamana viitoare ar tebui sa vin la control si va rog, daca se poate sa ma programati pt vineri 19. 04. la ora pe care o stabiliti dumneavoastra. 

Am aceasta rugaminte deoarece pe 18 sunt programata la control pt glaucom, iar, pe 15 este programat sotul meu la medic, aici, la Pitesti. 

 ................................................................................................................................................

Trebuie sa va spun ca din cand in cand (cam de 2-3 ori pe zi) am dureri in abdomen fie ca niste intepaturi, fie nedefinite, fie inainte de a avea scaun. 

Respect recomandarile privind alimentatia, dar am scaun (fara a fi constipata) numai band in fiecare dimineata o cana cu apa calda.

Va multumesc pentru intelegere si astept OK-ul de la dumneavoastra."

OK!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

*** Leontin si schimbarea de paradigma ***

*** Leontin si schimbarea de paradigma ***

Satul de tot si de toate din jurul lui Leontin a decis sa se retraga din lume.

Pentru inceput si-a distrus telefoanele celulare si a vandut televizorul si cele doua aparate de radio.

Cu banii luati a achizitionat sase seturi de jaluzele mov pe care le-a montat la fiecare geam din casa.

Rationamentul lui Leontin a fost simplu.

 “ Daca ni se promite o lume de apoi, vesnica sau cum o fi ea, in schimbul lumii de aici, atunci aceasta nu este buna. Dar viata noastra de aici e compusa pe de o parte de o perioada de plina luciditate (in care asteptam practic viata de apoi) si o alta de somn sau lumea visului. Daca aceasta din urma e cea adevarata? Oricum ne e mai la indemana decat cea de apoi. De ce sa nu ne aruncam confortabil in ea?”

A vandut toate hainele si a cumparat sase perechi de pijamale.

Din pensia de boala, dupa un calcul bine chibzuit, si-a cumparat o rezerva multumitoare de somnifere.

………………………………………………………………………………………………………… 

De ceva vreme nimeni nu l-a mai vazut pe Leontin. Multa lume se intreaba pe unde s-o fi pierdut.

Doar in noptile cu luna plina mai apare in visele unora. 

*** fertilizare in vitro ***

Acum 20 de ani, Coca, profesoara de franceza, pe 16 iunie implinea 43 de ani. Trecuta prin doua mariaje nefericite si multiple relatii neimplinite a hotarat ca cel mai frumos cadou de ziua ei ar fi ca in anul urmator sa devina mama. Si nu oricum, prin modul obisnuit in care incercase de atatea si atatea ori fara rezultat, ci prin fertilizare in vitro. Cu ajutorul unor rude a gasit o clinica specializata tocmai in indepartata America de nord. Aproape toata agoniseala ei de bugetar amarat a cheltuit-o pe drum si pe spitalizare. Dar a meritat. La un an, prin cezariana a nascut-o pe Mihaela. De la varsta de 4-5 ani fetita frecventand tot felul de petreceri ale colegilor (unde pe langa micuti apareau si cuplurile de parinti) a inceput sa se intrebe si sa o intrebe insistent pe Coca cine este tatal ei. “Cineva din univers, raspundea  Coca cinică, si nu oricine, e probabil un american”. Raspunsul mamei a marcat intreaga viata a Mihaelei, astfel ca dupa ce a terminat facultatea de arhitectura printr-un program umanitar a reusit sa plece in America in cautarea tatalui. Avea de gand sa se stabileasca in Cleveland (sau in apropiere) unde se afla Clinica, unde ea fusese zamislita si unde banuia ca se invarte si propriul ei tata. A gasit initial un loc de munca la un mic cabinet de arhitectura unde indeplinea mai mult rolul de femeie de serviciu si era si prost platita. Apoi a lucrat la o benzinarie pentru cateva luni. Mai apoi a urmat un sir lung de meserii care mai de care si la fel de prost platite uitand cu totul de ce a venit in America si ce cauta de fapt. Nu a durat mult si greutatile vietii au determinat-o sa ajunga femeie intr-un club pentru adulti. A cunoscut intr-o perioada relativ scurta multi barbati, majoritatea intre doua varste. Daca vreunul dintre ei era tatal ei? Auzea mereu raspunsul mamei: “Cineva din univers, si nu oricine, e probabil un american”. In schimbul atingerilor fine clientii primeau nenumarate intrebari despre viata personala, familie, trecut,  si opiniile lor despre fertilizarea in vitro. Multi dintre barbati reclamau  asta patroanei. Lucra zi si noapte cunoscand din ce in ce mai multi barbati. Nici macar gandul incestului nu o speria. Sacrifica totul pentru a-si cunoaste tatal. A continuat in acest infernal ritm pana intr-o zi cand a citit o scrisoare din partea mamei in care aceasta o implora sa renunte la cautarea tatalui. Mai mult, tatal ei putea fi un exemplar barbatesc sanatos aflat doar in trecere prin America dar cu alta origine, de aiurea: Europa, America de sud, Mexic, Canada chiar si Noua Zeelanda.

A ajuns macinata de bolile meseriei si de ticuri nervoase intr-un spital psihiatric, continuand sa caute doar cu mintea, acum bolnava, prin univers, propriul tata.   

••• una dintre teoremele lui Nardi •••

În orice cârciumă, vei găsi întotdeauna la altă masă, oameni mai urâți decât cei de la masa ta...

*** la televizor ***

*** la televizor ***

..........................................................
la televizor,
voi afla ca am devenit
un fel de leziune incompatibila cu viata...

*** iarna cristalelor ***

In fiecare sambata, dimineata la ora 9.00 ies la plimbare cu Domnul Bâgiu. Domnul Bâgiu fost diplomat in regimul trecut nu are pe nimeni si sufera de singuratate si o grea batranete. Pentru acest serviciu primesc o suma modesta de bani. Asta nu ma intereseaza foarte mult pentru ca ceea ce fac eu, ajutorul pe care il ofer Domnului Bâgiu este venit din inima, este sincer si marturisesc acompaniat de compasiune. Domnul Bâgiu atunci cand nu este aproape obnubilat de perioadele de senilitate conform varstei imi povesteste din amintirile prafuite ale vietii sale. De multe ori ma intreb daca sunt adevarate. Pe langa povestile trecutului discutam si subiectele zilei, politica, despre vreme sau uneori cand vreo domnisoara apetisanta trece pe langa noi, Domnul Bâgiu rade in barba cu gura usor intredeschisa din care se preling firicele de saliva. Ii scot batista din buzunar si il sterg cu repeziciune la gura.
"Dragul meu, imi spune Domnul Bâgiu, nu pot crede cum s-a schimbat lumea. Azi dimineata priveam pe geam ce usor cad fulgii de zapada si un moment am avut impresia ca de la poarta pana la scara curtea imi e plina de pauni care ciuguleau fulgii. Oamenii nu mai sunt la fel. Cladirile vechi sunt intoxicate de reclame agresive si anunturi plictisitoare. De pilda, am trecut saptamana trecuta impreuna prin fata Muzeului National de Geologie. Nu stiu daca ai sesizat anuntul ce pregatea o expozitie cu titlul IARNA CRISTALELOR. Asta vara anuntul preciza o alta expozitie Vara cristalelor. Banuiesc ca in primavara vor repeta acelasi lucru cu Primavara (sau Martisorul) Cristalelor. De ce atunci bastonul meu nu ar fi bastonul cristalelor? Sau sapca de blana, sapca de blana a cristalelor? Manusile, de asemenea manusile cristalelor. Micul dejun de dimineata. micul dejun al cristalelor. Sania copilului din parc la care te uiti acum, sania cristalelor. Masina politiei, masina politiei a cristalelor........................................"
A mai durat aproape o ora pana cand am ajuns acasa. L-am  urcat in casa pe Domnul Bâgiu insotindu-l in lift (liftul cristalelor bineinteles).
Am plecat obosit, epuizat psihic, calcand nervos zapada in plina iarna a cristalelor.          

*** ALINA -2- ***

" Buna ziua
Ajutati-ma si pe mine va rog frumos. Nu am pe nimeni nu am la cine sa apelez. Sunt singura aici si n-am absolut nimic. Cu parintii mei nu ma inteleg. Mi-e frica sa mai stau cu ei in casa. Ajutati-ma va rog multe de tot. As pleca de aici dar nu am unde sa ma duc.Va rog mult de tot sa nu le spuneti ca vorbesc cu dvs ca ma omoara. N-am unde fugi. Nu mai pot sa stau in teroare. Mama il acopera. N-am absolut nimic. Sunt paralizata de frica. Mi-au distrus viata, dar nici macar sa mi-o refac nu ma lasa. Oricum nu recunosc nimic, nici batai, nici alcool nici nimic. De data asta am un martor pe bunicul meu. Ma injura si ma ameninta ca "ai cacat steagu" (scuzati-mi va rog expresia dar sunt exact cuvintele lui). Sinuciderea, asta scrie pe mine. Nu mai suport. Trecutu nu-mi da pace, m-a transformat intr-un om ratat si intr-o handicapata. Suferintele, problemele, trecutul m-au terminat. Nu mai stiu sa fac nimic. Sunt un om batut de soarta.
Daca nu credeti nimic, va rog sa veniti incoace sa vedeti si sa va convingeti cu ochii dvs la fata locului.
Unde sa plec? Stiti vreun loc pentru oameni fara adapost?
Nu vreau sa mai traiesc. "

*** o ilustrata noua, de la S. Kauffman ***